Dragă Românie, îţi scriu aceste rânduri în speranţa că poate în acest mod te vei trezi, pentru că prea mult te-ai odihnit, destul te-ai lăsat umilită, lovită de cei care te-au vrut şi încă te vor pierită.
Nu vezi cum vor să-ţi ascundă trecutul? Mătură cu tine şi cu ai tăi copii, îi subapreciază. Iar tu, ce faci? Priveşti! Spune-mi, te rog! Vezi toate acestea? Simţi durerea pricinuită mădularelor tale? Nu-ţi simţi carnea sfâşiată şi corpul însângerat? Aleg să cred că vezi şi simţi, pentru că doar acest lucru îmi dă puterea să continui această scrisoare, doar astfel mai poţi fi salvată.
Ai luptat împotriva celor care te-au dorit cenuşă pentru ca acum să fii dată uitării? Adu-ţi aminte, Românie, că ai fost singurul popor care, deşi ai fost împărţit şi oprimat de mai multe imperii, ai rămas totuşi unit, nu au reuşit să te înrobească. Ai rezistat dominaţiei otomane, ai fost scut al creştinătăţii când întreaga Europă era îngheţată de teama islamului. Toate înfrângerile au avut la bază trădare. Nu au reuşit să te câştige, să te împartă. De ce te laşi acum dezbinată?
Tu ai dat naştere unor mari intelectuali, oameni studiaţi astăzi în şcoli şi facultăţi, genii ale poporului român precum: Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Spiru Haret, Henri Coandă, Aurel Vlaicu si mulţi alţii. De ce nu le-ai dat ascultare? Dacă i-ai fi auzit, nu ar fi plecat pe alte meleaguri să-şi dezvăluie minţile strălucitoare altor popoare care au ştiut ce să facă cu ele. Nu vezi câţi fii ai pierdut şi câţi continui să prăpădeşti? Oare nu simţi că mulţi dintre ei au ajuns să te urască, să te huiduiască, să le fie ruşine să pronunţe numele tău de teama că vor fi lăsaţi să moară de foame prin alte ţări?
De ce te laşi dezgolită în faţa străinilor? Nu simţi cum iţi hutupesc roadele, cum exploatează ceea ce ne aparţine nouă, pruncilor tăi?
Ne laşi conduşi de cei care nu caută decât privilegii, de cei care nu te iubesc, nu te respectă şi nu te apără. Ei nu iau în seamă drepturile noastre, aşa cum nici în timpul constrângerii austro-ungare nu ne erau respectate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, când au vrut să te stăpânească şi să te şteargă din istorie. Nu au reuşit, dar dacă vei continua indiferentă să fii, victoria nu va mai fi de partea ta.
Armata ţării este dezarmată, aşteptăm ajutor de la alţii. Copiii tăi mor pe teritorii străine, fără să-i pese nimănui. Mâine te vei trezi în flăcări şi nu va avea cine să te apere, pentru că nu mai ai oştire. Vei aştepta în zadar să te apere cei care au promis că o vor face, asta nu se va întampla. De ce te-ar sprijini, când de-a lungul istoriei nu au făcut decât să-ţi ascundă adevăratul trecut? Când te vor secătui pe deplin şi le vei fi inutilă, atunci vei fi dată uitării.
În curând e ziua ta. Cei de la conducere te vor „onora” cu petreceri şi discursuri pompoase, gândindu-se în acelaşi timp la ce ar mai putea să facă pentru a te sărăci în totalitate.
Eu, de ziua ta, te cert. Îţi aduc aceste mustrări, deoarece vreau să te văd din nou demnă, aşa cum ai fost odinioară. Vreau să-mi spui că te doare, că sângerezi, că ai căzut, dar că ai avut curajul să te ridici. Îmi doresc să-mi spui că eşti conştientă de nedreptăţile pricinuite şi că, în ciuda faptului că ai îmbătrânit, ai încă puterea să lupţi, să te faci ascultată şi să-ţi dezvălui autenticitatea. Spune-mi că ne iubeşti pe toţi asemenea unei mame şi că nu vrei să ne vezi sclavi pe pământul nostru, îngenuncheaţi de vrăjmaşii care abia aşteaptă să ne distrugă pentru că prea mult le-am stat în cale.
Românie, trezeşte-te! Odihna ţi-a fost de-ajuns! Arată-ne că nu ai uitat de tine şi că vrei ca, în viitor, românii să se nască în ţara lor, să nu fie împrăştiaţi prin lume, neştiind că a existat un popor creştin şi o limbă română vorbită cu atâta mândrie de strămoşii lor.
Aştept negreşit răspunsul tău şi sper că nu vei rămâne şi de această dată impasibilă în faţa rugăminţilor fiilor si fiicelor tale. Adu-le aminte cine ai fost!
A ta, Simona Madalina din Norvegia
Notă: Textul de mai sus face parte din concursul ”Gânduri pentru România”, organizat de Asociația românilor din Norvegia și Jurnal de Nord pentru Ziua Națională a României (1 decembrie 2015). Dacă v-a plăcut acest text și dacă aveți un cont de facebook, vă rugăm să-l apreciați (să-i acordați un ”like”) și eventual să îl distribuiți mai departe către prieteni. În funcție de numărul de aprecieri, autorul textului va putea obține premiul oferit de organizatori.
Vă mulțumim pentru colaborare și implicare, în numele autorului și al organizatorilor. Celelalte texte participante la concurs le puteți citi aici.
Lasă un răspuns