Cadru didactic atât prin pregătirea profesională, cât mai ales prin vocaţie, Marlena Chirilă Røimål a schimbat şcoala română cu cea din Norvegia. După ce a profesat ca învăţătoare în Galati timp de 16 ani, în 1994 a plecat în Norvegia, prin căsătorie şi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia norvegiană, pentru a primi dreptul de a preda.

Marlena Chirilă Røimål a acceptat să povestească ziarului Viața Liberă mai multe despre sistemul norvegian de educaţie şi despre ceea ce se întâmplă acolo unde profesează: “Lunde 10-årige skole”, şcoala de zece ani din localitatea Lunde, din districtul Telemark, district aflat în sud-estul Norvegiei, la 250 kilometri de capitala Oslo. 

“Materia e mult mai aerisită la noi” – Din start trebuie să ştiţi că sistemul de învăţământ obligatoriu norvegian este de zece clase, împărţit în trei perioade de timp: clasele I-IV, clasele V-VII, clasele VIII-X.

„Materia e mult mai aerisită la noi. Programa şcolară a exclus mult din teoria care se preda cu 30-40 de ani în urmă. S-a făcut o selecţie a necesităţii teoriilor în perspectiva prezentului. De ce să ne răpim timpul să predam modul de extragere a radicalului când avem calculator? Multe din materiile ce existau odată au dispărut şi în schimb au apărut altele noi, care sunt de actualitate în zilele noastre. Tinerii de azi sunt bombardaţi cu informaţie prin tehnologia actuală, iar ceea ce ne preocupă este să-i învăţăm cum să selecteze şi să folosească informaţia de pe internet în mod constructiv, în şcoală sau în timpul liber”, ne-a povestit Marlena Chirilă Røimål.

Teme la şcoală – Elevii norvegieni nu sunt siliţi să care în spate kilograme de cărţi şi caiete, pentru că îşi ţin la şcoală majoritatea manualelor şi caietelor, în fişete individuale. Şi nici temele nu sunt o corvoadă. „După orele de curs, elevii au opţiunea să-şi facă temele pentru a doua zi la şcoală, ajutaţi şi supravegheaţi de pedagogi. Şi întotdeauna temele se încep cu obiectele de bază: norvegiana, matematica şi engleza. Temele sunt clasificate pe trei nivele: uşor, mediu, dificil. Elevii au posibilitatea de a alege nivelul”, ne-a explicat gălăţeanca.

”De-a lungul anilor, am avut mai multe forme de organizare a programului zilnic al şcolii, în care am inclus efectuarea temelor. Uneori le-am inclus în orarul zilnic, iar elevii au fost supravegheaţi de cadre didactice (când judeţul a avut resurse economice); alteori, pensionari (foste cadre didactice) şi părinţi cu studii superioare şi-au adus contribuţia benevolă de a-i supraveghea şi ajuta pe elevi în efectuarea temelor într-un mod organizat”, ne-a povestit Marlena Chirilă Røimål.

Potrivit acesteia, volumul temelor zilnice nu trebuie să depăşească trei ore la clasele I – VII! Şi nici nu se pune problema de culegeri prea multe! „Manualele noastre includ teme suficiente, de diferite grade de dificultate, fără a fi necesare culegerile. Când dorim să suplimentăm temele pentru copiii dotaţi (şi asta la cererea elevilor), alcătuim o broşură cu material suplimentar din culegerile şcolii”, a punctat dăscăliţa.

Activităţi extraşcolare – Fiecare elev norvegian este angrenat în cel puţin una din activităţile extraşcolare oferite de cluburile din localitate, fie de natură sportivă (fotbal, handbal, înot, atletism, schi, patinaj, hochei) sau culturală (învăţarea unui instrument, dans, cor, canto). Marea majoritate a acestor activităţi încep la orele 18.00. Deci tot ce ţine de şcoală trebuie terminat până la această oră sau mai devreme!

Învăţământ cu adevărat gratuit – “Învăţământul este gratuit: începând de la creion, pix, radieră, caiete, ustensile de desenat, ustensile de lucru manual, instrumente geometrice, manuale…”, ne-a enumerat Marlena Chirilă Røimål. Şi pentru că veni vorba de gratuitate, aflaţi că fiecare şcoală este dotată cu o bucătărie spaţioasă:

“Avem un obiect în planul de învăţământ obligatoriu care s-ar traduce «Cunoştinţe casnice». În cadrul acestui obiect se predă despre modul de trai sănătos, despre valorile nutritive ale zarzavaturilor, fructelor, cărnii, etc şi, o dată la doua săptămâni, fiecare clasă are programată patru ore de bucătărie, în care se pun în practică cele predate şi în plus se învată cum trebuie să gătim, igiena gătitului etc. Toate produsele necesare procesului de gătit sunt cumpărate de şcoală, din bugetul de stat. Aceste cunoştinţe şi deprinderi, indispensabile vieţii, sunt punctul de plecare sănătos în viaţă pentru tânăra generaţie”, a subliniat Marlena Chirilă Røimål.

Pe ce pune accent învăţământul norvegian – citiți articolul complet în ziarul Viața Liberă (click)