Cea mai lungă zi din an este o sărbătoare populară printre norvegieni. Ea va fi marcată prin cântece, mâncare tradițională, dansuri, precum și focuri de tabără uriașe. În Norvegia, nopatea de Sanziene este numită „Sfântul Hans Aften” sau „Jonsok-kveld”, în funcție de zona țării.
Festivalul a apărut datorită apropierii dintre solstitiul de vara si o importanta sarbatoare religioasa: pe 24 iunie este ziua Sfântului Ioan Botezătorul în Biserica Reformată.
Tradiția festivalului a apărut încă din anul 1771, iar de atunci a fost transmisă din generație în generație. Odinioară se considera că focul are puterea de a alunga spiritele rele și, chiar mai mult, vrăjitoarele. De asemenea, se crede despre roua din noaptea de Sânziene că are proprietăți vindecătoare, în special pentru ochi.
Cu toate că tradițiile sunt frumoase, un sondaj realizat în rândul norvegienilor a demonstrat faptul că din ce în mai puțini locuitori ai acestei țări mai sărbătoresc pe 23 iunie.
În România, noaptea de Sânziene este considerată a fi una magică, în care toată lumea își poate regăsi echilibrul. Denumirea a fost preluată, cel mai probabil de la Sancta Diana, zeița pădurii si a vanatorii. In traditia populara romaneasca, Sânzienele sunt considerate a fi divinitități antropomorfe, cu puteri deosebite. Ele erau femei frumoase, ca niște adevărate preotese ale soarelui.
Sursa:www.norwaytoday.info
Lasă un răspuns