Până în luna iunie a anului 2012, Biserica Norvegiană (în norvegiană Den norske kirke) era o biserică de stat protestantă, în fruntea căreia se afla Regele Norvegiei, iar Storting (Parlamentul) era organismul legislativ suprem. Familia Regală avea obligația de a practica religia evanghelică luterană.
În practică, Regele era răspunzător, în cadrul Consiliului, de controlul guvernamental general asupra Bisericii. Ministerul Culturii și Cultelor avea responsabilitatea administrativă, în timp ce Parlamentul trebuia să adopte legislația în materie de religie și bugetele aferente. Toți episcopii și parohii erau numiți de Guvern.
În mai 2012, legislativul norvegian a ratificat separarea Bisericii de stat, in contextul in care Norvegia era una dintre ultimele tari dezvoltate care avea o religie de stat. Prin această ratificare, religia evanghelica luterana nu a mai fost religia oficiala a tarii, iar Biserica norvegiana primește fonduri publice in acelasi mod ca si celelalte Biserici.
Separarea Bisericii de stat a intrat oficial in vigoare la 15 iunie 2012. Biserica norvegiana a continuat să ocupe un loc special in Constitutia tarii, iar un comunicat al Parlamentului preciza ca statul se bazeaza pe ”mostenirea noastra crestina si umanista”.
Această schimbare nu a afectat statutul de bugetar al preoților, decanilor și episcopilor Bisericii Norvegiei, care rămân angajați ai statului.
Prin separarea sa de stat, Biserica a obținut autoritatea de a-si numi superiorii fara aprobarea guvernului. In plus, nu mai este obligatoriu, nici pentru jumatate din guvern, nici pentru ministrul afacerilor ecleziastice, sa fie membri ai Bisericii norvegiene.
Familia regala va continua insa sa apartina de Biserica Norvegiei. Deși rolul de „mare episcop” (summus episcopus) al regelui – titlu perpetuat de la Reforma Luterană în Danemarca-Norvegia în secolul XVI – va dispărea, Constituția încă va mai solicita ca regele „să mărturisească religia Evanghelică Luterană”. Această prevedere este în acord cu dorința actualului rege.
Norvegienii și Biserica
Biserica norvegiana, care a fost in favoarea separarii de stat, numara 4 milioane de membri, intr-o tara cu 5 milioane de locuitori. Organismul ecleziastic suprem este Sinodul General.
Marea majoritate a norvegienilor (80 %) aparțin de biserica luterană („Den norske kirke”), 2 % sunt musulmani, 2 % sunt umaniști („Human-Etisk Forbund”), iar 1,5 % sunt romano-catolici. Alte religii sunt sub 1%.
Cu toate acestea, doar 20% dintre norvegieni spun că religia ocupă un loc important în viața lor (potrivit unui sondaj Gallup 2009), al patrulea cel mai scăzut procent din lume (doar Estonia 14%, Suedia 17% și Danemarca 18% având procente mai mici).
La începutul anilor 1990, s-a estimat că între 4,7% – 5,3% dintre norvegieni participau la slujba religioasă săptămânal. Această cifră a scăzut la aproximativ 2%, cel mai mic procent din Europa – potrivit unor date din 2009 și 2010.
A consemnat Daniel Apetrei
Lasă un răspuns