Cum sa traiesti în stil norvegian

La marginea apei, cu privirea întoarsă spre Marea Nordului, un tânăr cu pielea bronzată ia o duşcă de bere şi apoi rămâne o clipă tăcut. 

“Vrem să rămânem stăpâni asupra afacerilor noastre, lansează acesta în cele din urmă, şi nu să lăsăm Bruxelles să ne dea ordine. De ce am integra UE? Doar ca să plătim pocinoagele altor ţări?

Ridicând din umeri, el îngână refrenul atât de cunoscut de britanici: “O ducem mai bine fără UE“.

Cu toate acestea, scena nu se desfăşoară pe pământ britanic, iar aceste vechi refrene nu sunt îngânate de un englez. În Bergen, al doilea cel mai mare oraş al Norvegiei, acest gen de părere este aproape universal iar Hans-Erik Almas, 23 de ani, se numără printre cei 80% dintre norvegieni care cred că ţara lor are dreptate în a nu adera la UE.

Un exemplu perfect

Această idee este din ce în ce mai răspândită pe celălalt ţărm al Mării Nordului, în Marea Britanie. Pe 1 iulie, în The Sunday Telegraph, David Cameron a emis posibilitatea organizării unui referendum privind viitorul ţării în UE. În ceea ce priveşte acest subiect, Norvegia este adeseori citată drept un exemplu perfect de ţară care, chiar şi în afara UE, reuşeşte să rămână prosperă.

“Oamenii cred că, dacă Marea Britanie iese din UE, nu vom mai avea acces la piaţa unică şi nu vom mai putea călători liber, explică Robert Oulds, director al Grupului din Bruges, un important think-tank. Dar nu este adevărat. Marea Britanie ar putea părăsi UE şi continua să profite de avantaje comerciale, precum Norvegia. Tot ce am pierde ar fi birocraţia şi cheltuielile“.

Norvegienii, cinci milioane de persoane, au fost întrebaţi de două ori asupra subiectului aderării la UE, prin referendumuri care au avut loc în 1972 şi 1994. De fiecare dată, după dezbateri înflăcărate, “Nu“-ul a câştigat cu foarte puţine voturi pentru. În schimb, Norvegia, ca şi Islanda şi Liechtenstein, a aderat la Spaţiul Economic European (SEE), care cuprinde cele 27 de state membre şi aceste trei state. Toate respectă “cele patru libertăţi“, anume libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi a capitalurilor.

Norvegia este supusă numai unei treimi dintre reglementările pe care trebuie să le urmeze membrii pe deplin ai UE, deşi SEE nu are niciun control asupra agriculturii, pescuitului, sau asupra justiţiei şi afacerilor interne. Acest aranjament pare să funcţioneze bine. Norvegia este una dintre ţările cele mai bogate şi cele mai fericite din lume: PIB pe cap de locuitor a ajuns la 50 000 de euro, faţă de 29 000 de euro în Marea Britanie şi 26 700 de euro în medie în UE. Rata şomajului este de 3.25%, iar PIB creşte cu 2.75 % pe an, o cifră stabilă de vreo patruzeci de ani.

Periodic, ţara ajunge de asemenea pe primul loc în clasamentul Organizaţiei Naţiunilor Unite în ceea ce priveşte calitatea vieţii, datorită sistemului său social generos: femeile au dreptul la 46 de săptămâni de concediu maternitate păstrându-şi salariul întreg iar educaţia este gratuită pentru toţi. Ţara finanţează aceste politici, cu rezervele sale uriaşe de petrol, lemn şi peşte, care sunt gestionate cu prudenţă: statul pune deoparte un procentaj semnificativ din veniturile obţinute datorită petrolului, pentru a finanţa nevoile în materie de sănătate ale populaţiei sale pe cale de îmbătrânire.

A plăti pentru prodigalitatea altora

“Norvegia este o ţară prosperă şi avem intenţia să rămână astfel, afirmă Gunnar Bakke, comisarul pentru Întreprinderi, din regiunea Bergen. Avem o perspectivă pe termen lung şi ne gerăm resursele cu precauţie, iată de ce nu vedem interesul de a integra UE pentru ca apoi să plătim preţul pentru risipa celorlalţi“.

Unii norvegieni au poziţii şi mai radicale: “Norvegia ar trebui să părăsească complet SEE, afirmă  Heming Olaussen, care participă la campania “Nu Europei”. În prezent, suntem întotdeauna  obligaţi să acceptăm prea multe decizii venite de la Bruxelles şi UE încearcă să se infiltreze pe furiş. Ar fi mai bine să terminăm şi cu SEE şi să rămânem doar cu tratate bilaterale. Norvegia este suficient de puternică pentru a fi autonomă şi reprezintă o platformă comercială suficient de importantă pentru ca UE să nu o poată ignora“.

Bergen este un oraş comercial încă din epoca vikingilor, atunci când a început să profite de poziţia sa pe coastă şi de împrejurimile sale împădurite pentru a deveni un element-cheie al Ligii Hanseatice, o organizaţie comercială care asocia porturile Europei de Nord din al XIV-lea până la mijlocul celui de al XVII-lea secol. Chiar şi astăzi, acest spirit comercial este cel care predomină. Oraşul, care are 260 000 de locuitori, găzduieşte numeroase mari companii petroliere şi cea mai mare crescătorie de somon din lume.

Pe cheiurile de granit, tarabe uriaşe propun la vânzare somon, languste, carne de balenă şi crabi. Cârnaţi de ren şi covoare din piele de elan sunt de asemenea de vânzare, alături de pulovere de lână cu modele nordice şi statuete de troli.

Pe banca de rezervă

Nu toată lumea este de acord cu acest model norvegian. “Eu numesc situaţia actuală ’Insuportabila uşurătate a SEE’“, explică Paal Frisvold, preşedintele Bellona Europa şi militant pentru aderarea Norvegiei la UE. “Trăiesc la Bruxelles şi sunt trist să văd că trecem pe lângă atâtea lucruri. Norvegia stă pe tuşă atunci când ar trebui să fie în inima Europei”.

Torben Foss, un fost funcţionar care a redactat capitolul SEE consacrat pescuitului, crede de asemenea că Norvegia ar avea interes să adere la UE. “Oamenii cred că dacă am deveni membri, UE va veni imediat să ne ia tot peştele. Această teamă este neîntemeiată, deoarece drepturile de pescuit sunt calculate din datele anterioare. Prin urmare, este absurd să credem că apele norvegiene ar fi invadate astfel“.

Petrolul, gazele şi bunurile prelucrate beneficiază de comerţul liber în cadrul UE, întrucât membrii SEE trebuie să respecte toate directivele referitoare la piaţa unică. “Noi suntem membrii cei mai docili ai UE. Aplicăm directivele cât se poate mai bine în cel mai scurt timp, dar totuşi nu avem niciun cuvânt de spus asupra conţinutului lor, deploră Marit Warncke, care conduce Camera de Comerţ din Bergen. Ne-am împotmolit pe coridoare în loc să fim la masa de negocieri”.

Potrivit acesteia, a fi un membru al SEE are de asemenea un cost. În această conformaţie, Norvegia plăteşte 340 de milioane de euro anual Uniunii Europene, dar nu este membru şi nu are niciun drept de vot. Dacă Marea Britanie ar părăsi UE, contribuţia sa la organizaţie prin intermediul SEE ar putea scădea la 2 miliarde de euro, faţă de 11.6 miliarde acum.

În străzile din Bergen, puţini sunt cei care ar vrea să vadă statu quo-ul schimbându-se, ceea ce nu înseamnă că dezbaterea este încheiată.“Populaţia nu înţelege evenimentele care au loc în prezent, afirmă Marit Warncke. Ei cred că suntem într-o bulă şi că ne urmăm agale calea noastră. Dar este în interesul nostru să ne apropiem de UE şi Marea Britanie nici nu ar trebui să se gândească să o părăsească. Nu putem să rămânem în colţul nostru mâncând peşte”.

Sursa: presseurop.eu

Adauga un comentariu folosind contul de Facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *