Biserica protestanta din Norvegia a decis sa nu oficieze casatorii între persoane de acelasi sex

Biserica protestantă (luterana) din Norvegia a respins, marţi, o propunere, susţinută de majoritatea episcopilor săi, ce vizează autorizarea căsătoriei religioase pentru persoane de acelaţi sex.

În cadrul unui sinod naţional al acestei Biserici luterane, 64 de participanţi s-au pronunţat împotriva uniunilor religioase pentru cuplurile de acelaşi sex, în timp ce 51 s-au declarat favorabili.

În luna octombrie 2013, o majoritate netă de episcopi (8 din 12) s-au exprimat în favoarea acestei propuneri. Ea trebuia totuşi să obţină acordul sinodului, ultimul organism de decizie al Bisericii, pentru a intra în vigoare.

”Suntem decepţionaţi”, a reacţionat Baard Nylund, preşedintele unei asociaţii pentru apărarea drepturilor homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor. ”Este trist că Biserica n-a profitat de ocazie pentru a fi Biserica poporului, deschisă şi generoasă, cum zice că este”, a declarat Nylund pentru AFP.

Marţi, delegaţii au respins şi alte propuneri, care vizau autorizarea pastorilor să rostească o simplă liturghie pe marginea unui mariaj civil, dar şi o altă moţiune în favoarea statu-quo-ului, ce permite uniunea religioasă doar cuplurilor heterosexuale.

În Norvegia mariajul civil şi adopţia sunt autorizate din 2009. Biserica autorizează, de asemenea, hirotonirea pentru homosexuali.

În țara vecină, Suedia, Biserica luterană oficiază căsătoriile între persoane de acelaşi sex din 2009.

Despre Biserica Norvegiană (Den norske kirke)

Până în luna iunie a anului 2012, Biserica Norvegiană (în norvegiană Den norske kirke) era o biserică de stat protestantă, în fruntea căreia se afla Regele Norvegiei, iar Storting (Parlamentul) era organismul legislativ suprem. Familia Regală avea obligația de a practica religia evanghelică luterană.

În practică, Regele era răspunzător, în cadrul Consiliului, de controlul guvernamental general asupra Bisericii. Ministerul Culturii și Cultelor avea responsabilitatea administrativă, în timp ce Parlamentul trebuia să adopte legislația în materie de religie și bugetele aferente. Toți episcopii și parohii erau numiți de Guvern.

În mai 2012, legislativul norvegian a ratificat separarea Bisericii de stat, in contextul in care Norvegia era una dintre ultimele tari dezvoltate care avea o religie de stat. Prin această ratificare, religia evanghelica luterana nu a mai fost religia oficiala a tarii, iar Biserica norvegiana primește fonduri publice in acelasi mod ca si celelalte Biserici.

Separarea Bisericii de stat a intrat oficial in vigoare la 15 iunie 2012. Biserica norvegiana a continuat să ocupe un loc special in Constitutia tarii, iar un comunicat al Parlamentului preciza ca statul se bazeaza pe ”mostenirea noastra crestina si umanista”.

Prin separarea sa de stat, Biserica a obținut autoritatea de a-si numi superiorii fara aprobarea guvernului. In plus, nu mai este obligatoriu, nici pentru jumatate din guvern, nici pentru ministrul afacerilor ecleziastice, sa fie membri ai Bisericii norvegiene. Familia regala va continua insa sa apartina de Biserica Norvegiei. 

Norvegienii și Biserica

Biserica norvegiana, care a fost in favoarea separarii de stat, numara 4 milioane de membri, intr-o tara cu 5 milioane de locuitori. Organismul ecleziastic suprem este Sinodul General.

Marea majoritate a norvegienilor (80 %) aparțin de biserica luterană („Den norske kirke”), 2 % sunt musulmani, 2 % sunt umaniști („Human-Etisk Forbund”), iar 1,5 % sunt romano-catolici. Alte religii sunt sub 1%.

Cu toate acestea, doar 20% dintre norvegieni spun că religia ocupă un loc important în viața lor (potrivit unui sondaj Gallup 2009), al patrulea cel mai scăzut procent din lume (doar Estonia 14%, Suedia 17% și Danemarca 18% având procente mai mici).

La începutul anilor 1990, s-a estimat că între 4,7% – 5,3% dintre norvegieni participau la slujba religioasă săptămânal. Această cifră a scăzut la aproximativ 2%, cel mai mic procent din Europa – potrivit datelor din 2009 și 2010.