Bastoy în Delta Dunării – Închisoare ”ca în vacanță”, dupa model norvegian

Imaginați-vă o închisoare – insulă, unde deținuții sunt tratați cu demnitate și respect. Unde li se oferă acces la educație și li se permite să aleagă o meserie dupa abilitățile lor. Ei castiga un venit proporțional cu munca lor și învață corect sa participe cu responsabilitatea financiară într-o economie ”locală”.

O parte semnificativă  a produselor alimentare cresc în grădini personale, dar au posibilitatea de a cumpăra si alte produse din supermarketul aflat pe  insula. Toate culturile și fermele sunt sută la sută ecologice și sustinute cu energie solara. Pentru că trebuie să aibă grijă de casa și materiile prime necesare pentru viața de zi cu zi, este un fel de lecție de responsabilitate care o inveti la Bastoy.

Deținuții pot lua parte la numeroase activități de petrecere a timpului liber, cum ar fi înot, ciclism, jucând într-o echipa, și chiar se bucură de un repaus la soare pe un  sezlong . Ei au acces nerestricționat la comunicarea cu familia și prietenii, și sunt permise vizitele săptămânale în camere de familie private în care sunt permise relațiile conjugale. Inchisoarea Bastoy din Norvegia, este primul proiect  de „Inchisoare ecologica” din lume care se transforma intr-un experiment social.

La mică distanţă de coasta norvegiană, în zona Oslofjord, se află o insulă transformată în închisoare de lux, unde trăiesc în armonie 115 deţinuţi, care au comis infracţiunii variind de la trafic de droguri şi furturi, până la violuri şi omoruri.

Insula Bastoy

Autorităţile norvegiene speră ca experimentul Bastoy, care se desfăşoară de 32 de ani, va duce la reabilitarea deţinuţilor. Se pare că strategia lor funcţionează şi rata celor care revin după gratii este de doar 16% (versus 75% în SUA). Fotograful Espen Eichhofer a vizitat insula-închisoare pe timp de iarnă şi a publicat unele fotografii uimitoare cu  deţinuţii (Prison Island Bastøy).

Un număr de 115 deţinuţi locuiesc în case, nu în celule şi personalul “închisorii” este format din 69 de angajaţi. Casele sunt dotate cu bucătărie, sufragerie şi băi separate.

„Bastoy nu este o tabără de vacanţă, ci este o viziune asupra viitorului. Este o instituţie penală concepută pentru a vindeca şi pentru a genera speranţă, decât de a face rău. Cu toate acestea, va fi nevoie de mult curaj politic şi de încredere socială pentu a răspândi filosofia penală din Bastoy în afara Norvegiei“, conchide Erwin James.

Căsuţele care găzduiesc până la şase deţinuţi sunt răspândite pe întreaga insulă. Fiecare condamnat are propria cameră şi doar bucătăria şi celelalte facilităţi sunt la comun. „Ideea este ca ei să se obişnuiască să trăiască la fel cum ar face-o atunci când vor fi eliberaţi“, spune Thorbjorn, unul dintre paznicii închisorii.

Bărbaţii câştigă echivalentul a şapte euro pe zi şi li se acordă o alocaţie alimentară de 80 de euro pe lună, cu care îşi pot cumpăra de la magazinul de pe insulă produse pentru a-şi pregăti micul dejun şi cina.

„ Înţeleg de ce toate aceste beneficii stârnesc controverse. O închisoare obişnuită este privită drept un loc de pedeapsă, în care eşti privat de confort, nu unul în care te bucuri de toate condiţiile“, scrie James.

Prizonierii norvegieni pot aplica pentru un transfer la închisoarea Bastoy doar atunci când mai au de ispăşit până la cinci ani din pedeapsă. Orice tip de infractor, inclusiv cei condamnaţi pentru crimă sau viol, poate fi acceptat, atâta timp cât se potriveşte criteriilor. Pe insulă, ei au grija de fermă: îngrijesc oi, vaci sau păsări şi îşi cultivă propriile fructe şi legume. Alţi deţinuţi se ocupă de curăţenie, de grajdurile cu cai sau de repararea propriilor biciclete în atelier.

În centru se observa biblioteca și biserica. Pe insulă se află terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. Penitenciarul funcționează ca un sat care se autosusține economic.

În centru se observa biblioteca și biserica.
Pe insulă se află terenuri agricole, pădure și 80 de clădiri. Penitenciarul funcționează ca un sat care se autosusține economic.

Pe insulă se mai află o biserică, o şcoală şi o bibliotecă. Viaţa este una normală aici, iar închisoarea seamănă mai degrabă cu o comunitate sătească, decât cu un loc de detenţie.

Directorul închisorii, Arne Nilsen, spune că aceasta este „o arenă de dezvoltare a responsabilităţii“. „Legea nu spune că o condamnare la închisoare este echivalentă cu suferinţa. Pedeapsa este că-ţi pierzi libertatea. Dacă tratăm oamenii ca animale atunci când sunt în închisoare, ei sunt predispuşi să se comporte ca atare. Aici, îi tratăm ca pe fiinţe umane, cu respect, ca să înveţe să respecte la rândul lor. Dar îi supraveghem tot timpul. Este important ca atunci când sunt eliberaţi să nu mai comită astfel de infracţiuni. Aceasta este justiţia pentru societate“, a explicat Nilsen.

Principalul scop al regulilor aplicate in inchisoarea din Bastoy este de a-i determina pe detinuti sa se schimbe.

“Posibilitatea de a shimba modul de viata exista in fiecare individ. Schimbarea vine din interior. La Bastoy am creat un loc propice unde sa fii determinat sa te schimbi. Am creat conditiile, spatiul, care sa-i determine pe prizonieri sa-si doreasca sa se schimbe. Daca tratam un om ca pe un animal, atunci el se va transforma intr-un animal. Daca il tratam ca pe un om, atunci se va schimba si se va purta ca un om”, a declarat Arne Kvernvik Nilsen.

Deținuții și gardienii joacă fotbal împreună

De aceeasi parere este si actualul guvernator al inchisorii Bastoy, Tom Eberhardt, care sustine ca daca detinutii sunt tratati cu agresiune, asa cum se intampla de atatia ani in inchisori, problemele nu se rezolva.

In plus, in penitenciare, detinutii sunt inchisi pentru cativa ani, iar dupa aceea sunt eliberati, fara ca in perioada petrecuta acolo sa-si fi asumat vreo responsabilitate.

“Ceea ce putem noi sa facem este sa ne asiguram ca oamenii care ies nu mai fac rau. Ceea ce facem aici este o exceptie. Bastoy este o arena pentru gasirea solutiilor la problemele detinutilor. Nu le dam undita, ci ii invatam cum sa o construiasa, cum sa pescuiasca cu ea”, spune guvernatorul inchisorii.

Declaratiile celor doi sunt sustinute si de cifre. Rata de recidiva a detinutilor eliberati din inchisoarea Bastoy este de 16%, comparativ cu o medie europeana de 70%.

Bastøy este singura inchisoare ecologica umana din lume:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Uj3SMiDvjdg]

 

România aduce Bastoy în Delta Dunării

Deschiderea închisorii din Delta Dunării

Deschiderea închisorii Tătaru din Delta Dunării

O sută de deținuți, cu un nivel scăzut de școlarizare, construiesc case ecologice ce găzduiesc apoi ateliere de meserii tradiționale, pe un grind din Delta Dunării, în cadrul unui proiect pilot al Penitenciarului Tulcea, cu sprijinul Asociației Ivan Patzaichin.

Proiectul de la penitenciarul Tătaru din Delta Dunării are la bază un model implementat de mai mulți ani în Norvegia, de penitenciarul Bastøy. Acesta este primul penitenciar din lume care funcționează pe principii ecologice și pe conceptul de “ecologie umană”.

Același lucru se întâmplă și pe grindul Tătaru, începând din 2014, când a fost inițiat proiectul “Case noi, șanse noi prin meserii vechi în Delta Dunării”, de Administrația Națională a Penitenciarelor, prin intermediul Penitenciarului Tulcea, secția Chilia, în parteneriat cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23.

Bazat pe conceptul de “ecologie umană”, proiectul pune accent pe componenta educațională și pe creșterea încrederii de sine pentru pregătirea deținuților pentru eliberare. Proiectul urmărește să acorde deținuților abilități de reinserție socială, prin instruirea lor în meserii eco de nișă, care să îi ajute atunci când ies din închisoare. În plus, proiectul își propune să sensibilizeze opinia publică cu privire la opțiunile de reintegrare în societate ale foștilor deținuți.

Casă ecologică și tradițională construită de deținuți, din chirpici de pământ, lemn și acoperită cu stuf

Casă ecologică și tradițională construită de deținuți în Deltă, din chirpici de pământ, lemn și acoperită cu stuf

Deținuții sunt instruiți în meserii ecologice și participă la construirea unor case, pe grindul Tătaru al penitenciarului de la Chilia. Construcțiile găzduiesc ateliere eco, unde deținuții învață meseriile de constructor de case, dulgher, olar, împletitor de răchită și lucrător în agricultură eco.

În acest proiect pilot sunt implicați o sută de deținuți – doar bărbați, care provin din întregul sistem penitenciar românesc, se află în regim deschis sau semideschis și sunt în ultimul an sau mai puțin de un an de executare a pedepsei.

Aceștia sunt selectați de o comise de la Penitenciarul Tulcea și împărțiți în grupe. Prima grupă, din care au făcut parte 28 de deținuți, a participat în perioada martie-iunie 2014 la realizarea unui ansamblu de cinci case ecologice, care vor găzdui atelierele de meserii la care vor participa următorii deținuți ce fac parte din acest proiect.

Întregul proiect pilot “Case noi, șanse noi prin meserii vechi în Delta Dunării” se va încheia în aprilie 2016, însă Ion Feodorov, directorul Penitenciarului Tulcea, a spus că își propune să îl continue și că există interes chiar ca acesta să fie generalizat la nivelul penitenciarelor din România.

“Deținuții sunt ca niște vânători de recompense pe toată perioada executării pedepsei. Ei urmăresc să-și reducă pedeapsa. Să câștige zile ca executare. Proiectul acesta este inedit prin faptul că nu este ceva simplu, nu este un curs de frizerie, un curs de calculatoare, unde te duci, bifezi 45 de zile, de multe ori faci numai act de prezență, semnezi, la sfârșit dai un examen și ai câștigat 20 de zile reducerea pedepsei. Aici inedit a fost încercarea de a conștientiza deținutul că nu putem sta numai 45 de zile. Asta a fost o mare problemă a noastră de la început. Primul curs a început în martie și s-a finalizat în iunie. A trebuit să îi facem să înțeleagă că au venit să învețe o meserie, să lucreze în echipă, să se pregătească pentru liberare, să aibă responsabilități. A fost un șoc pentru ei.

Chirpici de pământ făcuți de deținuți și folosiți pentru construcția caselor

Chirpici de pământ făcuți de deținuți și folosiți pentru construcția caselor

Prima perioadă a cursului a constat într-o parte teoretică, în care s-a încercat crearea unui cadru diferit de cel penitenciar. A fost ceva în genul unei conferințe, prezentarea unor elemente teoretice, pauză de cafea, discuții, adică înlăturarea cadrului de penitenciar 100%. I-a prins foarte bine. Dar după-aia a apărut șocul.

Când a trebuit să ieșim în teren și când i-am echipat în echipamentul specific, a doua zi deja parte din ei au venit cu echipamentul împachetat ‘Domne’, până aici. Nouă ne-a plăcut partea de teorie. Cu sapa, cu hârlețul e un pic mai greu’. Până la urmă am reușit să îi convingem și în proporție de 98% au ieșit și în teren”, a spus, la rândul său, Valeriu Țugui, șeful secției Chilia a Penitenciarului Tulcea.

El a mai afirmat că acest proiect este dedicat deținuților cu un nivel scăzut de școlarizare. “Am avut și analfabeți, am avut și cu trei clase, patru, opt, zece și douăsprezece clase”, a spus Valeriu Țugui.

Țugui a făcut aceste precizări în contextul în care Teodor Frolu, de la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, a precizat că în sistemul penitenciar din România sunt în prezent 36.000 de oameni, din care aproape 50% au mari probleme de analfabetism. “Aici este o mare problemă legislativă. În momentul în care nu ai opt clase nu poți să fii calificat (…) 17.000-18.000 de oameni, care se întorc în societate, nu au o calificare și nu pot fi angajați decât la negru. Sunt oameni care abia scriu și citesc, care se întorc în societate. Oamenii ăia nu au nicio șansă”, a mai spus Teodor Frolu.

Cuptor de paine la Grind Tataru. În centru, Arne Kvernvik Nilsen, inițiatorul modelului Bastoy de reintegrare a deținuților.

Cuptor de paine la Grind Tataru. În centru, Arne Kvernvik Nilsen, inițiatorul modelului Bastoy de reintegrare a deținuților.

El a precizat că proiectul “Case noi, șanse noi prin meserii vechi în Delta Dunării” oferă o platformă de interacțiune socială și de educație socială de forță.

Totodată, potrivit lui Teodor Frolu, Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 a intrat în acest proiect pentru că el se desfășoară în Deltă și pentru că are acea componentă pe care asociația încearcă să o valorifice în diferse moduri, aceea că “natura trebuie să facă parte din viața noastră mai mult”.

“Localitatea Chilia este cumva destul de ieșită din acest interes pentru turism, dar în același timp, are un potențial extraordinar de a-și construi o nouă reputație pentru turism”, a mai spus Teodor Frolu.

De altfel, scopul final al proiectului dedicat reintegrării sociale a deținuților este acela de a genera o schimbare în societate. “Noi, ca administrație, facem tot posibilul, îi învățăm, îi ducem la muncă, dar trebuie și societatea să îi primească (…) E un proiect care vizează pregătirea pentru reintegrare (…) Omul ăla oricum iese. E una să iasă dintr-o locație în care omul deja desfășoară activități zilnice, ca și cum ar fi în libertate și la el trecerea ar fi, poate că nici nu-și dă seama. Doar că semnează o hârtie și beneficiază de un bilet de liberare. Alta e în cazul celorlați “, a spus Ion Feodorov, directorul Penitenciarului Tulcea.

De asemenea, în opinia acestuia, rata de recidivă va scădea, dacă acest proiect va fi extins în sistemul penitenciar românesc. Totodată, odată implementat cadrul specific al acestui proiect se vor face reduceri de cheltuieli pentru sistemul penitenciar, a mai spus Feodorov.

Proiectul “Case noi, șanse noi prin meserii vechi în Delta Dunării” este desfășurat de Administrația Națională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Kriminalomsorgen – Region Sør (Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud, Norvegia), Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și RomanoButiQ, potrivit site-ului acestuia, www.ecoreintegrare.ecodeltadunarii.ro.

Modelul Bastoy exportat în România – un film realizat la implementarea programului de reabilitare a deținuților, finanțat de statul norvegian:

Virgil Tiroiu

Adauga un comentariu folosind contul de Facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *