17 Mai printre gheturi
Ziua nationala a Norvegiei a fost întotdeauna sarbatorita cu mult entuziasm si frenezie, atit in tara, cit si in comunitatile de norvegieni de pe alte meleaguri. De fapt, oriunde se afla norvegieni. Inclusiv pe banchizele de gheata ale Arcticii.
Va propun sa parcurgeti relatarea marelui explorator norvegian Fridtjof Nansen despre cum a celebrat, in urma cu 121 ani, ziua de 17 Mai 1894, printre gheturi, la bordul celebrei nave Fram.
,,Ziua de 17 mai, ziua Constitutiei norvegiene, am sarbatorit-o cu mare pompa. Dimineata am fost treziti de sunetele armoniumului care cinta veselul cintec College Hornpipe. Apoi ni s-a servit un dejun grozav: somon afumat, limba de vita etc. In cinstea sarbatorii, tot echipajul purta panglici; chiar si batrinul Suggen avea in coada o panglica.
Vintul suiera iar drapelul flutura vesel in virful catargului. Pe la ora 2 ne-am adunat cu totii pe gheata, in babordul navei, cu drapelele, unde s-a format cortegiul festiv.
Primul era conducatorul expeditiei cu un drapel norvegian; venea apoi Sverdrup cu flamura corabiei, lunga de 6 m, nespus de frumoasa si cu ”Fram” brodat pe un fond rosu. Apoi venea o sanie trasa de ciini cu orchestra (Johansen cu armonica) si Mogstad in chip de vizitiu, urma secundul cu pusca si harponul, Hendriksen cu un harpon lung, apoi Amundsen si Nordahl cu un drapel rosu.
Urma doctorul cu un steag ce se poarta de obicei la demonstratii pentru ziua de lucru normala si care era reprezentat printr-o jacheta de lâna cu initialele ”N.A.” brodate pe piept, prinsa in virful unui bat foarte lung; facea foarte mare impresie. Urma bucatarul nostru sef, Juell, cu tigaia in spinare. Veneau apoi meteorologii cu un aparat ciudat compus dintr-o bucata de tabla usoara, pe care era fixata o panglica rosie cu literele Al. St. – care trebuia sa insemne ”Vot universal” – prinse pe ea.
In cele din urma, cortegiul s-a pus in miscare. Ciinii mergeau plini de importanta, de parca toata viata lor n-ar fi facut altceva decit sa defileze la parada, iar muzica intona un mars maret festiv, care, bineininteles, nu fusese compus pentru aceasta ocazie.
Cortegiul impunator l-a inconjurat de doua ori pe Fram, apoi s-a indreptat cu mare alai spre movila cea mare de gheata, in timp ce fotograful expeditiei ne imortaliza. Acolo au rasunat urale insufletite in cinstea lui Fram, care ne-a dus atit de bine pina aici si care, fara indoiala, ne va duce tot atit de bine inapoi spre casa.
Apoi alaiul s-a intors trecind pe la prova navei. La scara, in babord, fotograful a tinut de pe punte o cuvintare in cinstea acestei zile, care s-a terminat cu sase salve de salut. Ca urmare, cinci sau sase dintre ciini au zbughit-o peste movilele si lanturile de gheata, stind ascunsi citeva ore.
Intre timp, am coborit in careul impodobit sarbatoreste cu pavilioane, unde, dupa ce am ascultat ca introducere un vals melodios, ni s-a servit o masa grozava. La cafea si la cozonac fotograful ne-a oferit tigari, care au fost primite cu mare entuziasm. A urmat apoi siesta.
Dupa cina, Mogstad ne-a cintat ceva la vioara, dupa care ni s-au servit dulciuri: smochine, bomboane, caise si turta dulce. Pe scurt, un încântator 17 Mai, mai ales ca trecusem si de paralela 81”.” (fragment din cartea lui Fridjof Nansen – Prin noapte si gheata , Edit. Stiintifica, Bucuresti 1962)
Sebastian Sava
Lasă un răspuns