Scrisoare deschisa adresata Ambasadorului României la Oslo, Daniel Ionita, si noului președinte al României, Klaus Iohannis

Domnule ambasador, Daniel Ioniță, ne adresăm dumneavoastră, ca reprezentant al misiunii diplomatice românești din Norvegia, cu privire la imposibilitatea și descurajarea unui mare număr de cetățeni români din această țară de a-și exercita dreptul constituțional la vot, din cauza lipsei secțiilor de votare în principalele orașe norvegiene, cu excepția capitalei Oslo.

După cum știți, Norvegia are o lungime de la nord la sud de aproximativ 2000 de km, transportul este foarte scump în această țară iar traficul se desfășoară anevoios din cauza restricțiilor de viteză, a drumurilor înguste și a reliefului muntos. Distanța între capitala Oslo și celelalte orașe mari din Norvegia este de peste 500 de km până la Stavanger, Bergen sau Trondheim, de peste 1000 de km până la Bodo si de peste 1500 de km până la Tromso.

Doar un sfert din cei 15 000 de români din Norvegia locuiesc în zona Oslo, restul fiind răspândiți pe toată suprafața țării, în jurul marilor orașe și mai ales pe Coasta de Vest, unde majoritatea muncesc în industria petrolieră și în industria peștelui. Pornind de la aceste date, nu ne explicăm și nu înțelegem de ce autoritățile statului român au înființat doar o singură secție de votare în Oslo, pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014.

Spre comparație, în Finlanda, unde locuiesc aproximativ două mii de români (de 7 ori mai puțin decat in Norvegia), au fost organizate două secții de votare pentru alegerile prezidentiale din Romania: una la Helsinki, in capitală, si una la Consulatul Onorific din orasul Tampere. Distanta este de 200 de km intre cele doua orase.

În Danemarca, o țară de câteva ori mai mică decât Norvegia, în care locuiesc aproximativ 20 de mii de români, au fost organizate două secții de votare, una în capitala Copenhaga si una in localitatea Ikast, la Consulatul Onorific al României.

Orașul Ikast este așezat în mijlocul țării, astfel că fiecare român din Danemarca ar fi avut de pacurs aproximativ 200 de km pentru a ajunge la secția de votare.

Într-o postare pe pagina dumneavoastră de facebook faceți precizarea că:

”pornind de la dezideratul acoperirii cât mai largi a zonelor în care trăiesc cetăţeni români în diferitele state pe glob, a fost urmărită asigurarea reprezentativităţii, proporţionalităţii, corectitudinii şi neutralităţii în organizarea secţiilor de votare. De asemenea, au fost avute în vedere posibilităţile concrete de organizare pe plan local.

În context, precizez că pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, la solicitarea scrisă a unor cetățeni români din regiunea Hordaland, transmisă autorităților competente din România în avans, cu circa 6 luni înainte de data efectivă a alegerilor, în Norvegia a fost organizată și o a doua Secție de votare la Bergen, la care în final au votat doar 38 de cetățeni români (și asta în pofida cheltuielilor foarte mari făcute de Guvernul României pentru organizarea în bune condițiuni a scrutinului electoral la Bergen, potrivit normelor în vigoare)”.

Ținem să facem câteva mențiuni la cele spuse de dumneavoastră:

1. În Norvegia nu a fost asigurată proporționalitatea și reprezentativitatea prin organizarea doar a unei singure secții de votare la un număr de 15 000 de români, majoritatea stabiliți la distanțe de sute de kilometri față de Oslo;

2. În Norvegia au existat posibilități concrete de organizare pe plan local, care nu au fost luate în considerare.

Drept exemplu, Consulul Onorific al României la Stavanger, domnul David S. Ottesen, ne-a transmis că, deși a făcut toate demersurile posibile și a pus la dispoziție spațiu și personal voluntar, regretă că autoritățile române nu i-au lăsat posibilitatea de a oferi asistență și sprijin în organizarea unei secții de votare pentru cetățenii români din Stavanger;

3. Privitor la secția de votare din Bergen din 2012, la care ar fi votat ”doar 38 de cetățeni români” dorim să precizăm:

a. atunci a fost vorba despre alegeri parlamentare, iar dumneavoastră știți foarte bine că interesul pentru alegerea președintelui României este mult mai ridicat în rândul românilor decât votul pentru alegerea membrilor Parlamentului.

b. în 2 ani de zile, timp care a trecut de la acele alegeri, numărul românilor care au venit în Norvegia a crescut cu cel puțin 5000 de persoane, din rapoartele autorităților norvegiene rezultă că există lunar sute de solicitări de permise de ședere.

c. mulți români nu au știut despre acea secție de votare organizată la Bergen pentru că nu a existat nici o campanie de promovare în acest sens.

4. Referitor la ”cheltuielile foarte mari făcute de Guvernul României” pentru organizarea secției de la Bergen în 2012, vă rugăm să faceți publice aceste sume. Din informațiile noastre, spațiul a fost pus la dispoziție gratuit de primăria orașului. Această afirmație a dumneavoastră ni se pare o sfidare adusă românilor care plătesc taxe consulare foarte mari și care trimit acasă, în România, milioane de coroane anual, bani care, parte din ei, ajung în bugetul statului român.

Și tot legat de bani, ținem să vă amintim că deplasarea la Oslo, la Adunarea Șefilor de Parlamente din Europa, a onorabilului dumneavoastră invitat al Ambasadei, Valeriu Zgonea, la începutul campaniei electorale, împreună cu întreaga delegație, a costat bugetul statului român multe mii de euro, conform listei de cheltuieli publicate într-un memorandum al Parlamentului României.

5. În Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, republicata 2011, la secțiunea 2, articolul 12, privind organizarea secțiilor de votare în străinătate, se fac doar următoarele precizări:

”Art.12: (1) Pe langa misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei se organizeaza una sau mai multe sectii de votare pentru alegatorii care se afla in strainatate la data alegerilor.

 (2) In afara sectiilor de votare prevazute la alin. (1), pot fi organizate, cu acordul guvernului din tara respectiva, sectii de votare si in alte localitati decat cele in care isi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare.”

Așadar, nu este specificată vreo obligație pentru cetățenii români de a solicita anticipat alegerilor înființarea de secții de votare. (Referitor la numărul de cetățeni arondați unei secții de votare, legea spune că în România se organizează o secție de votare la maxim 2000 de alegători. Pentru alegătorii din străinătate nu se specifică nimic, dar bunul simț ne spune că nu se poate organiza o singură secție la 15 000 de cetățeni.)

La secția de votare de la Oslo, au votat, în turul al II-lea, cel puțin 500 de cetățeni români, din totalul de două mii, veniți de la sute de kilometri depărtare.

Dacă fiecare a cheltuit, în medie, câte o mie de coroane pentru transport, asta înseamnă că statul român a provocat cetățenilor săi o pagubă de 500 de mii de coroane norvegiene, adică 2.622.830.000 de lei vechi. Câte secții de votare s-ar fi putut înființa cu acești bani, domnule ambasador?

Între cetățeni și stat există un contract social, care trebuie respectat de ambele părți. Așa cum cetățenii au obligații față de stat, tot la fel și statul are obligații față de proprii cetățeni. În cazul de față, al respectării și asigurării posibilității de a vota, considerăm că statul român, prin reprezentanții săi, nu și-a îndeplinit obligațiile. Aceast aspect se numește ”neglijență în serviciu”. Ați fost sau nu neglijent, domnule ambasador?

Drept urmare, vă rugăm să răspundeți public și responsabil, pentru a lămuri această situație, a unei singure secții de votare în Norvegia,  la următoarele două chestiuni:

1. Dacă ați trimis către autoritățile competente de la București evidența românilor din Norvegia, număr de cetățeni și zone locuite de aceștia, și ați propus / solicitat secții de votare pentru regiunile cu populație românească numeroasă (de peste 1000 de persoane), vă rugăm să specificați când anume, numărul de înregistrare al adresei, autoritatea către care a fost trimisă și cine se face responsabil (persoană sau instituție) de ignorarea acestor propuneri / solicitări.

2. Dacă nu ați solicitat / propus autorităților competente din România înființarea de secții de votare în principalele orașe din Norvegia, vă rugăm să luați măsurile ce se impun pentru sancționarea celor responsabili sau să vă înaintați demisia de onoare pentru neglijența cu care ați au tratat acest drept al cetățenilor români.

Domnule Klaus Iohannis, vă felicităm pentru înalta funcție obținută, de președinte al tuturor românilor.

A doua zi după ce ați primit votul nostru, ați făcut următoarea declarație: ”Cineva trebuie sa suporte consecintele votului catastrofal organizat in diaspora. Guvernul va trebui sa analizeze aceasta chestiune si sa ii traga la raspundere, si sa ii demita pe cei responsabili de organizarea votului in diaspora.

Este extrem de ingrijorator ca au fost mii de romani care nu au putut sa voteze. Cei vinovati trebuie sa raspunda cu functia. Il rog pe presedintele inca in functie sa analizeze aceasata situatie si sa ii cheme din post pe toti diplomatii care nu au analizat corect situatia. Mi se pare corect sa fie retrasi ambasadorii si consulii de acolo unde romanii au fost umiliti.”

Pentru o Românie a lucrului bine făcut, când această declarație va deveni faptă, vă rugăm să aveți în vedere disprețul și ignoranța la care au fost supuși românii din Norvegia, nevoiți să se deplaseze sute sau chiar mii de kilometri pentru a-și exercita dreptul constituțional de a vota, care este principalul mod de sancțiune sau apreciere al cetățeanului față de politicieni, într-un sistem democratic.

Cu cele mai bune gânduri pentru România,

Daniel Apetrei, în numele unui grup de români din Norvegia