un text de Aurora Kanbar
Aceasta este povestea unei banale salate. Cu ani in urma, avand invitati la cina, mi-a venit ideea sa servesc ceva romanesc si m-am decis pentru orez cu pui la cuptor si salata de ardei copti.
Ei bine, puiul si orezul cu ceapa si verdeata la cuptor, apreciate, sper, nu au fost ceva nemaivazut si nemaiauzit pentru ai mei invitati. In schimb, salata de ardei copti a trezit interes.
-Cum ai facut-o? -Si cam cât otet ai pus? -Dar ulei? Mirodenii? au intrebat doamnele sub privirile incurajatoare si multumite ale consortilor care savurasera salata dulce acrisoara de ardei copti si se delectau cu un pahar de vin.
Si pana una alta, pana sa punem de cafele si sa trecem la desert, prietenele mele si-au notat ce si cum iti trebuie sa faci la repezeala o salata gustoasa si aspectuoasa.
Povestea nu se termina insa aici. Partea ei cea mai interesanta abia acum urmeaza.
Timpul a trecut si acea modesta salata mi s-a sters cu desavarsire din memorie pana cand, in vizita la una dintre prietenele mele, stand de vorba cu fetita ei, mi-a povestit ca tocmai in ziua aceea mancase «salata Aurorei». Si am aflat ca salata noastra de ardei copti nu numai ca intrase definitiv in meniul familiei, dar se transmisese uimitor de departe, la prieteni, la neamuri si la colegii de serviciu. Si fusese botezata «Auroras rumenske salat».
Atunci am inteles ca poti fi mesagerul unei culturi in mii de feluri. Nu toti oamenii au talent sa se faca remarcati prin ceva special. Nu toti stiu si pot sa scrie, sa cante, sa danseze, sa faca sport sau sa aiba prestatii remarcabile intr-un domeniu sau altul.
Dar fiecare stie cate ceva si acel lucru oricat ar fi el de mic, o vorba buna, un gest frumos sau de ce nu, o salata de ardei copti, are semnificatia lui aparte.
Romania poate intra in viata oamenilor din jurul nostru in atat de multe feluri!
(foto: Aurora Kanbar)
minunat!fiecare tara are specialitatile ei culinare,e important sa le evidentiem in fata altora.locuiesc in Hamar,dar imi place sa gatesc ca in Romania:ciorbe gustoase si pline de nutrienti,salate si delicioase prajituri,cu care am delectat cativa vecini norvegieni si au fost foarte incantati,dar cel mai tare m-a impresionat cand baiatul mai mic a venit intr-o zi de la scoala si mi-a povestit ca a fost intrebat ce mananca si cum se prepara,…,ii facusem paine prajita cu ou…din aceea zi si ceilalti copii isi aduc uneori cu ei si mananca cu placere;nu de alta,dar te saturi de sandwich! 🙂
Asa este. Si noi ne-am saturat de sandwich-uri norvegiene… si suntem de doar 4 ani aici.