Ca in episodul de final al unei telenovele proaste, ministrul francez de Interne, Manuel Valls a iesit recent in public pentru a „spune adevarul” despre problema imigrantilor romi din Franta.
„Acesti oameni au un stil de viata radical diferit (de al francezilor, n.r.)”, a subliniat ministrul, aratand ca doar o mica parte din acesti imigranti au reusit sa se integreze. Restul, a spus Valls, „ar trebui sa se intoarca in Bulgaria sau in Romania”.
Valls are dreptate intr-o singura privinta – acesti oameni au un stil viata total diferit de locuitorii Frantei. Daca mergeti seara prin Paris veti vedea familii intregi inghesuite pe paturi improvizate din cutii de carton, invelindu-se cu paturi zdrentaroase; de sub acestea se itesc din cand in cand capetele a 2-3 copii, flancati de parintii lor.
In timpul zilei, aceste familii se indeletnicesc cu cersetoria, cautatul prin gunoaie si, uneori, cu furturile din buzunare. Se aduna la masa in jurul unei conserve si unor pachete de biscuiti obtinute din mila localnicilor.
Dupa masa, copiii se joaca cu un scuter abandonat si cu o minge dezumflata de fotbal.
Prin urmare da, stilul de viata al imigrantilor romi este total diferit de restul francezilor, care au un acoperis deasupra capului, beneficiaza de protectie sociala sau de dreptul la munca.
Din pacate, concluzia ministrului francez a trecut neobservata de multi. Intr-adevar, „dezbaterea” problemei romilor continua, in sensul ca presa continua sa mediatizeze stirile care privesc aceasta etnie. Dar o dezbatere adevarata, despre ceea ce tinde sa devina o criza umanitara, continua sa lipseasca.
Colac peste pupaza, retorica anti-roma a devenit atat de banala in ultimii ani, incat nu mai socheaza pe nimeni cand cineva – fie si un membru al guvernului socialist – vorbeste despre „trasaturile tiganesti”.
Unde sa-i mai trimitem?
In iunie 2012, cand Valls a devenit ministru, multi au sperat ca el va oferi un ajutor acestor nomazi. Insa Valls s-a aratat a fi un adept al politicii lui Nicolas Sarkozy, afisand o gandire de tipul „nu-i problema noastra”.
Revelatiile lui Valls cu „adevarul” despre tigani au venit ca o justificare a faptului ca guvernul a distrus taberele tiganesti, lasand pe strada peste 8.000 de oameni doar in anul 2013.
Sub pretextul ca vor sa-i ajute, guvernul a trimis mii de romi, cu cate 300 de euro in buzunar, inapoi in tarile de origine. Aceasta initiativa, lansata in 2005 si accelerata de Sarkozy in 2010, a fost criticata ca fiind nu doar iresponsabila, ci si o totala risipa de bani.
Cam 10.000 de romi au fost trimisi inapoi in acest mod, in fiecare an, cu avionul. Insa cei mai multi au si recunoscut ca n-au nicio intentie de a ramane in Romania, unde s-ar confrunta cu abuzuri si discriminari mai rele dacat cele din Franta. Majoritatea s-au si intors imediat in Franta, cu cei 300 de euro in buzunar, platiti de guvernul francez.
Asa se face ca populatia de romi din Franta a ramas stabila in ultimii ani – intre 15.000 si 20.000 – fara ca numarul lor sa „explodeze”, asa cum cred unii.
Acesti oameni care s-au stabilit de mai multi ani in Franta, care vorbesc franceza si sunt identificati ca francezi, si care sunt cetateni europeni, nu pot fi expediati ca fiind „problema altcuiva”.
In loc sa ne promita ca ne vor scapa de „problema romilor” inainte de alegerile municipale de anul viitor, Valls si colegii lui ar trebui sa se gandeasca la noi modalitati de a integra acest grup vulnerabil. Daca le distrugem locuintele si-i deportam, aceasta va duce si la mai multa saracie, vagabondaj si – inevitabil – infractionalitate. Iar acestea nu sunt promisiuni electorale care ar putea convinge pe cineva.
Autor: Sophie Pilgrim, France 24
Lasă un răspuns