Textul ce urmează face parte din jurnalul lui Codruț Petru Boltoc, un tânăr stabilit în Norvegia. Toate ”peripețiile” întâmplate pe parcursul unui an de zile vor fi publicate într-o carte sub titlul ”Emigrant de profesie”.
În această carte vor fi adunate și povestirile altor români emigranți în Norvegia. Cine dorește să susțină acest proiect, îl poate contacta pe Codruț pe pagina sa de facebook. Fragmentul următor a fost preluat de pe forumul NorvegiaN.
Azi s-a incheiat (sper) baieramul polonez…acum zac care pe unde a apucat. Eu ma vad in situatia penibila de a fi fara bani, fara mincare si ce e grav e ca zilele astea trebuie sa apara propietarul de aici sa ceara chiria.
Eu aveam banii numai ca acum sunt cu 19 k monede in buzunar si il astept pe om sa vad daca pot sa mai stau macar luna asta in contul garantiei pe care i-am dat-o. De mincat…dude, da nici alea ca e iarna si pe aici vad numai conifere. Ar trebui sa apara baiatul ala caruia i-am tinut locul de Craciun cu 1000 de k dar nu mai cred nimic si pe nimeni.
Hai sa va povestesc ce s-a intimplat de ieri pina azi… pe la 10 m-am dus cu doua pungi mari de sticle de plastic si cu o punguta in care am adunat aproape 100k numai monede de 1 si 0,5, cind am facut curat prin baraca (coridoare, bai, bucatarie) si am zis ca asa sa fac si eu un gest catre baietii astia. Am luat ceva carne si ceva legume si inca 2-3 minuni si ajuns inapoi am bagat o tava buna de carne de porc la cuptor. Nu ma laud prea tare dar a iesit super bine.
Pe la 5 dupa masa eram gata cu tot. Numai ca baietii se luasera deja de baut. Si dai cu vodca la greu. Ma tot chemau la ei in camera. Am lins si eu 2-3 paharele cu ei dar eu tot îi indemnam sa manince. Degeaba . Nici nu au vrut sa auda. Dai si bea. Cind au inceput sa apara si liniutele pe masa m-am retras cu 2 beri la mine in camera si ma mai duceam punctual dar de fiecare data îi gaseam si mai lemn. Pe la 8, in timp ce stateam cu ei, nu stiu de ce s-au luat 2 la harta si au iesit pe hol. Nu am vazut ce si cum dar sigur nu le-a fost bine dupa cum se auzea.
A intrat unu inapoi si a iesit altul care sa-i faca morala aluia ramas afara (eu lu asta ai zic ”Vasilica sanatosu satului”) si tot asa, numai auzind, la inceput se auzeau risete si deodata iar zgomote si liniste. M-am dus sa vad ce si cum ca astia doi imi par cei mai normaluti pe aici. Cind colo unu zacea pe jos cu capul spart. Cu greu l-am convins sa mearga la spital. Am condus eu sa fiu sigur ca ajungem, ca propietarul cind a vrut sa se urce la volan a cazut de a intrat jumate sub masina.
La spital medicul parea sa se uite mai mult la mine ca tuseam si se vedea ca imi e rau, m-a ascultat si chiar mi-a dat ceva medicamente si pot spune ca sunt mai bine deja. Pe ala l-a dezinfectat si a zis ca daca singereaza din nou sa venim iar sa-l coasa ca atunci nu a vrut animalul sa stea sa-l coasa. Asta asa sa ma chinuie pe mine. Cind ne-am intors totul parea ok si pareau ca reluasera ce faceau inainte, adica beau.
Eu vorbeam cu fratele meu pe net si vine unu ca sa vin repede ca îi e rau lui ala cu capul spart. Nu va zic ce panica pe ei si ce stateau gramada pe asta si mai aveau un pic si incepeau sa il jeleasca cum fac bocitoarele la noi… ca a trebuit sa urlu efectiv la ei sa iasa afara din camera. Ala nu avea nimic doar ca iar singera si facea un pic misto de ei. Totusi singera destul de tare asa ca dai si negociaza cu el sa mergem sa il coasa, el nimic.
Pina la urma s-a ridicat, a deschis un dulap si a scos o trusa medicala destul de completa. Reproduc cu cuvintele lui: ”No! you make this for me!” M-am uitat si era tot ce trebuia! Ace, ata chirurgicala, foarfece,spatule, chiar si bisturiu si mai ales muuulte seringi, sterilizate, de unica folosinta si in termene asa ca am trecut la treaba.
Stiu sa fac treaba asta ca am facut liceu de tehnica veterinara si dupa gaini asta e cel mai mare animal biped pe care l-am cusut. Pe gaini am invatat (cadavre). Lui se pare ca i-a prins bine sacrificiul bietelor gaini de la ferma Zurbaua, judetul Dimbovita. In fine, i-am zis sa stea locului macar. Dar el NU!!S-a dus si-a facut dus si bineinteles ca a trebuit sa il curat si sa il pansez iar.
Ne-a facut si politia o vizita, ca aia la spital au intrebat unde stam si au anuntat politia. Asa ca au venit , ne-au cerut actele si au plecat. Curatasem eu deja singele de pe jos ca nu stiu cum ar fi reactionat baietii aia daca vedeau singe pe jos. Au plecat pina la urma toti polonezii pe la 11:20, la dracu sa-i ia, ca nu mi-au zis unde si am ramas sa vorbesc cu fratele meu pe Skype.
L-am trecut pe el in anul nou si dupa aia a mai intrat si Dragos, un oltean de toata cinstea pe care l-am cunoscut tot pe aici, si am mai vorbit un pic. La 3 dimineata au venit inapoi, iar eu nu am mai iesit sa vad de ei. Numai ca au dat drumul la maxim la muzica, s-au auzit inca un pic si gata …numai muzica.
Dar eu nu puteam dormi cu muzica aia la maxim (multumesc macar ca nu sunt manele sau mai rau manele poloneze, daca or avea) . Asa ca m-am dus sa vad daca pot da muzica mai incet. Dormeau toti cazuti ca niste eroi. Acum imi pare rau ca nu le-am facut o poza ca asa imagine rar se vede. Sigur luam premiu cu ea la vreun salon foto. Asta cu capul spart era cu player-ul mp3 in mina asezat pe scaun cu capul pe spate si oricit am tras eu de el sa se trezeasca nu am reusit . Asa ca l-am luat in brate si l-am pus pe o canapea Si desigur ca am dat muzica in surdina.
Dimineata, ei s-au trezit primii si umblau ca mustele fara cap pe aici. I-am vazut mahmuri si cum aseara uitasera o sticla de vodca pe hol inainte sa plece… acum le-am dat-o inapoi. Nu va zic ce dea binecuvintari poloneze mi-am luat. Apoi au inceput iar sa vorbeasca tare si m-au chemat la ei. Cred ca aveam si eu o fata de lovit de tren, inca ma simt rau de la raceala. M-am apucat sa le fac cite o cafea, dupa care le-am incalzit friptura ramasa de ieri si nu va zic iar cite urari de bine, printre batai de falci, mi-am luat intr-o englopoloneza curata.
Numai cu ”Vasilica sanatosul satului” sa nu stai la masa ca dai afara tot. Baga ala in gura pina nu mai are loc nici sa mestece … tot baga si cind incearca sa mestece mai iese din gura … pufneste pe nari si cu degetele indeasa inapoi. Acum vad ca a mai aparut unul cu o sticla de vodca si un bax de bere asa ca distractia iar e in toi. Vasilica s-a culcat ca e varza dupa cite linii a tras pe nari si cita vodca a bagat in el. Acum e si sătul, ca atunci cind a scapat friptura pe jos a luat-o repede si a mincat-o, ca asa ceva nu se arunca, desi chiar calcase pe ea.
Asta nu e nimic inca…cea mai mare dezamagire am avut-o dupa ce un roman, de aici de pe forum, m-a sunat ieri si dupa un mini interviu telefonic a ramas stabilit sa ne intilnim azi noapte la 1:30, undeva aici in zona, in vederea unui job. Ceva cu distributia de ziare din cite am inteles.
Bineinteles ca nu a aparut si ca am asteptat de la 1:15 pina la 2:00 degeaba, in frig. Am incercat sa il sun, dar era telefonul inchis si azi a sunat de 3 ori si cred ca mi-a inchis…pacat…eu sper doar sa nu fi patit ceva. Ideea e ca, daca cineva are impresia ca sunt asa de florile marului pe aici si ca indur mizeria asta de baraca si mizeria umana a baietilor astia, doar ca sa ma distrez, atunci se inseala.
Stiu ca nu reprezint mare lucru pentru nimeni dar decit sa dai iluzii si sperante sau doar sa iti bati joc de cineva ca asa iti vine, mai bine… Nu stiu ce sa zic!!! Nu astept nici explicatii, nici nimic. Normal si politicos era un mesaj sau ceva de genul ”mai boule stai acasa ca nu mai vin”… Am totusi bunul simt sa nu dau aici numele sau telefonul acestui domn. Pina la urma poate chiar a intervenit ceva si eu in disperarea mea judec pripit.
Text scris de Pedro și preluat de pe forumul ”Norvegian”
Buna seara! Ma simt onorat ca una din pataniile mele sa fie publicate de dumneavoastra. Sper intr-o viitoare colaborare fructoasa, pentru ca sunt mai multe povestiri si patanii acolo de unde ati luat-o pe aceasta. Povestea se intinde pe parcursul a 6-8 luni, este de pe un forum, exista si blog cu acelsi nume cu al topicului si de mentionat este faptul ca topicul are peste 50000 de vizualizari si peste 400 de postari, dupa 2 ani si jumatate este inca pe primul loc…daca tot am spus astea tin sa mentionez ca textele fac subiectul unei viitoare carti.Pedro
As vrea doar sa adaug un comentariu in legatura cu mancarea, in cazul in care nu se stie. In Bergen si in Oslo exista cateva organizatii care ajuta persoanele, norvegiene sau straine, care au probleme financiare, cu mancare si sfaturi(Robin Hood Huset, Kirkens Bymisjon).
Altfel povestea asta parca imi aduce aminte de caminele studentesti unde stateau si ucraineni… 🙂
Bine ai venit in club.Eu asta o patesc in fiecare sambata.Cu diferenta ca sunt romani protagonistii.
M-am distrat putin citind. Dar dincolo de umorul neaos cu care scrii, recunosc un tragism de care nu suntem straini noi romanii care traim pe aceste meleaguri. Ma simt prost cand ma gandesc cata mancare arunc eu. Nu cu voie.. Am un sot norvegian caruia nu ii pot lua placerea de a face cumparaturi zilnic. Asa ca na, de multe ori avem dubluri de toate prin frigider. Daca cineva are vreodata disperata nevoie, rog sa ma contacteze. [email protected]. Locuiesc in Bergen.
Ideea in sine nu este rea pentru ca ar fi un ghid al celor ce vor sa plece din tara sa-si caute de lucru si ar avea de invatat mai ales cu cine sa nu se incurce in asemenea situatie, daca a plecat sa faca treaba. Nu accept ideea ca ajuns afara, trebuie sa accepti orice situatie de compromis pina gasesti de lucru. Asemenea anturaje te duc inevitabil in directia opusa. Problema este ca pentru a deveni o carte, acele impresii, trairi,intimplari, aventuri, chinuri,etc. trebuiesc puse in pagina atit gramatical cat si literar. SUCCES !