Din cauza aceasta protestam, domnilor!
Există la ora actuală mii de români în străinătate care s-au mobilizat pentru ”salvarea” copiilor români si întoarcerea lor acasă. Există în Țara-Mamă oameni care au organizat la televiziune sau pe internet campanii de strangere de semnături pentru susținerea românilor din diasporă.
Există si reticenți care scriu prin ziare că presedintele sau prim-ministrul au uitat de cei 18 milioane de români numai ca să ajute familia Bodnariu!… (Sic! Nu uitați! Nici o zi fără băscăleală la noi!). Le mulțumim, însă, oricum pentru empatia pe care o manifestă față de cei din neamul lor!
Există si oameni bulversați care sunt preocupați mai mult de violența domestică din România, si vin cu cifre si statistici să ne învețe să stăm cuminți în banca noastră. Nu putem isteriza o țară întreagă! Nu putem nici exporta violența noastră într-o țară civilizată ca Norvegia unde legile sunt imuabile si totul este perfect!
Este bine, de aceea, să ne-aducem aminte de anumite lucruri. Eu, tu si el si… miile de români care stau alături am fi putut continua să ne trăim viața linistit, cu constiința noastră curată si imaculată (ca a unora dintre ziaristi!) în țara asta frumoaaaasă!, si fără griji… Fără să ne implicăm cumva, fără să ne pese de viața cuiva si, în plus, si cu buzunarele doldora de bani! Se câstigă bine în Norvegia, nu?
Am fi putut, desigur, face si asta!… Dar dacă am fi făcut-o, nu am mai fi fost Oameni! Aceasta este problema noastră.
Noi nu cerem înapoierea copiilor în familiile lor pentru că aprobăm Violența! Suntem total împotriva violenței de orice natură! Noi cerem să se facă dreptate însă!
Nu trebuie să ne explice nimeni ca la scoală că toți copiii din Norvegia beneficiază de aceleasi legi (“indiferent de istoric, naționalitate sau stadiul de rezidență”), să ne vorbească despre legislația ONU, principiul confidențialității, dreptul la viață privată, drepturile omului, bla-bla-bla… Nu le-a contestat nimeni vreodată!
Noi protestăm din cauza lipsei de credibilitate a unor angajați de la Protecția Copilului (Barnevernet), a legislației stufoase si lacunare norvegiene care teoretic îți asigură o mie si una de drepturi, dar practic te limitează ca om, lăsându-te singur în fața Sistemului, fără apărare… Noi protestăm împotriva aroganței, lipsei de profesionalism a unora care reprezintă Barnevernet si a soluțiilor proaste alese de ei!
Noi protestăm pentru că vă jucați cu viața oamenilor si experimentați pe ei, domnilor de la Barnevern!
Cum sunt controlate calitativ dosarele care sunt ”fabricate” de angajații de la Barnevern? Cum se poate verifica veridicitatea datelor trecute de ei în dosare? Cum este verificată la nivel regional activitatea acestor angajați de către Guvernatorul districtual (Fylkesmannen)? Pe ce se bazează evaluările sale? Ce fel de rutine există? De ce este totul atât de secretos? De ce Barnevernet a pierdut atâtea procese dacă, totusi, angajații săi sunt competenți?
Ne putem, oare, ascunde totdeauna în spatele principiului confidențialității? Este vina noastră dacă sistemul si-a pierdut credibilitatea? Si, legea aceasta, a Protecției Copilului (Barnevernloven), cine a făcut-o, domnilor? Si cine are răspundere pentru modificarea ei?
Deci, “în interesul suprem al copilului”, se acceptă chiar si reclamații anonime la Barnevernet. OK. Frumos ar fi ca oamenii să-si asume răspunderea si să semneze reclamația. Noi, cei care am trăit sub dictaturi, ne amintim de Securitate, Stasi si KGB când auzim de reclamații anonime… Dar, OK, mergem mai departe… Un angajat de la Barnevernet, totdeauna, foarte competent, face dosarul… În acest angajat trebuie neapărat să avem totală încredere pentru că el este viitorul nostru, el este perfect, nu greseste niciodată si lucrează, absolut, în interesul nostru si al copilului… Trebuie să-l ascultăm orbeste… El decide, de fapt, în viața noastră si, practic, nici nu prea poate fi controlat de cineva… Dacă dumnezeul acesta din fața noastră decide să ne ia copilul în regim de urgență, atunci avem posibilitatea democratică de a face recurs! Conform § 7-23 din lege, “Reclamația este soluționată de presedintele comitetului districtual singur.”!… Ce surpriză! Iarăsi decide unul singur!… Cred, sunt sigur acum că la Barnevernet sunt oameni foarte competenți din moment ce lucrează mai tot timpul singuri…
Oamenii, cum am spus, sunt foarte competenți! Rezoluția de înstrăinare a copilului tău e valabilă pe 1 (un) an de zile!… (Aici se fac lucruri durabile!). Statul, totusi, în generozitatea sa, îți oferă, democratic, un avocat!… Să ai cui să-i plângi pe umăr…
Din cauza aceasta protestăm, domnilor! Din cauza aceasta suntem solidari cu toți părinții care si-au pierdut copiii.
George Alexander
fiti BINECUVANTAT , SUNTETI UN OM DEOSEBIT !!!!
CAZUL BODNARIU, dincolo de EMOŢII şi DEZINFORMĂRI. Cum au decurs EVENIMENTELE în POVESTEA care a răvăşit MILIOANE de români.
Nu se știe ce-au declarat copiii, cert e că ancheta socială a continuat şi ei n-au revenit acasă pana astazi 16 ianuarie 2016
16 noiembrie, ziua în care au fost reținuți patru copii
Surorile mai mari, Eliana (9 ani) și Naomi (7 ani), sunt luate direct de la școală de către Barnevernet, Serviciul Social de Protecție a Copilului. Acțiunea a fost inițiată în urma unui denunț făcut de una dintre profesoarele fetelor. Cadrul didactic menționa clar că fetițele sunt „curate, creative și nu prezintă urme de violență fizică”, dar că ar fi îndoctrinate religios în familie. De altfel, prima sesizare consemnată la școală, înainte de denunț, a coincis cu un episod ușor forțat. Uneia dintre fete i s-a interzis să fredoneze un cântecel cu temă creștină.
În aceeași zi, fetele ajung în cabinetul directoarei – culmea! – vecină cu familia Bodnariu, unde, interogate, recunosc că părinții le mai administrează câte o palmă la fund când nu-și spun rugăciunea sau când fac câte o boacănă. În baza acestor mărturisiri, Eliana și Naomi sun reținute imediat de Barnevernet și duse într-un loc secret.
La puțin timp, în aceeași zi, inspectorii sociali descind la reședința Bodnariu, îi iau și pe cei doi băieței – Matei (5 ani) și Ioan (2 ani) -, dar și pe Ruth, la pachet cu bebelușul Ezechiel, care a împlinit de curând 4 luni.
De remarcat că doamna Bodnariu este ridicată de polițiști fără să i se explice motivul, interogată câteva ore, iar ulterior eliberată. La sediul poliției, Ruth l-a întâlnit și pe Marius, soțul ei, care fusese, la rândul lui, arestat direct de la serviciu și adus la interogatoriu. Și el este eliberat în aceeași seară, așa că soții Bodnariu se întorc acasă împreună cu bebelușul Ezechiel.
17 noiembrie, ziua în care este luat și bebelușul
A doua zi, când soții Bodnariu așteptau să li se aducă cei patru copii înapoi acasă, Barnevernet apare din nou la ușa încercaților părinți și, pe motiv că Ruth ar fi violentă, îl iau și pe Ezechiel, încălcând astfel dreptul la alăptare la sân al bebelușului.
Tot în aceeași zi, li se comunică faptul că cei patru copii au fost dați în grija unor familii- surogat din două orașe diferite, că s-au adaptat deja și că nu le este dor de părinți.
18 noiembrie, ziua în care se dezmeticesc părinții
Năuciți de rapiditatea cu care s-au succedat evenimentele, Marius și Ruth consultă un avocat, care le vorbește despre drepturile care le-au fost încălcate: în primul rând, trebuia să li se comunice acuzațiile oficiale, iar în al doilea rând, mama avea dreptul să-și alăpteze bebelușul.
Tot acum, familia mixtă (Ruth e norvegiană, iar Marius român) află că riscă pân la 6 ani de închisoare dacă se dovedește că au fost violenți cu propriii copii. De asemenea, sunt înștiințați că Ezechiel se află la o familie în Bergen, un oraș aflat la o distanță de 3-4 de mers cu mașină de casa lui Bodnariu.
19 noiembrie, ziua în care Ruth își alăptează iar bebelușul
După efectuarea demersurilor legale, soții Bodnariu pleacă spre Bergen, pentru a-și vedea bebelușul. Doar ea are voie să stea două ore cu Ezechiel, timp în care îl alăptează la sân. De menționat că, în cazul celorlalți copii, situația este următoarea: fetele mai mari nu pot fi vizitate de părinți, în timp ce băiețeii pot fi văzuți doar de mamă, de trei ori pe săptămână, timp de două ore!
23 noiembrie, ziua decisivă
Este, poate, cea mai importantă zi din istoria cazului. Copiii sunt audiați de specialiști, urmând ca, în funcție de rezultat, să fie trimiși acasă sau să fie păstrați la familiile-surogat, iar cazul să fie trimis în instanță. Nu se știe ce-au declarat copiii, cert e că ancheta socială a continuat, ei n-au revenit acasă, iar cazul este în proces de elucidare.
Mai mult, autoritățile norvegiene au demarat deja procesul de adopție internațională. De aici înainte, dincolo de acțiunile spontane de susținere a familiei mixte, organizate în America, în România, în Norvegia sau cine mai știe pe unde, un lucru este limpede: până în februarie, când autoritățile nordice au anunțat finalizarea anchetei, doar pe cale diplomatică se mai pot obține informații netrunchiate legate de acest caz care a răvășit milioane de oameni.
================================
La 21 decembrie, fostul ministru de Externe, Titus Corlățean (PSD), l-a interpelat pe premierul Dacian Cioloș, susținând că serviciul norvegian de protecție a copilului „a interpetat abuziv principiul interesului superior al copiilor” și a acționat „disproporționat”. El a cerut Guvernului să ia în calcul o „plângere interstatală” împotriva Norvegiei la CEDO. Interpelarea lui Corlățean a fost susținută de 102 de parlamentari din toate partidele.
Adevărat protestăm care/cum/cât/pe Unde/de Câte ori putem fiindcă o lume nebună ne înfundă cu abuzuri pt Care încă nu plătește nimic ci doar i se plătește ?
Domnul meu va rog luptati pin cind acest sistem ar putea cadea…cred ca Dumnevoastra ati putea avea o f mare influenta …ne vom ruga ptr Dumnevoastra. Fiti binecuvintati.