De când ne știm imităm ce alte nații produc. Majoritatea dintre aceste popoare nu au istorie comparabilă cu a noastră, dar au capacitatea de a născoci câteva giumbușlucuri de marketing care să le promoveze poveștile.
Așa se face că nația noastră, de la o vreme, adoptă aceste născociri, abandonându-le pe ale noastre. E drept că marele Maiorescu la sfârșitul secolului al XIX-lea, încuraja poporul român să imite și să preia de la marile popoare europene, în speță de la Germania în materie de literatură, cultură, fillosofie, dar se pare că noi i-am denaturat propunerea domniei sale, atingând noi culmi ale ridicolului național.
De ceva timp, mai exact de aproximativ 25 de ani, România și-a deschis porțile pentru companii cu capital străin. Marile corporații au intrat în acest teritoriu interzis, care până alaltăieri avea porțile sigilate. Brand-uri de diferite haine, fast food-uri și-au făcut intrarea în acest teritoriu virgin. Marile lanțuri de magazine alimentare au venit în țara noastră și și-au deschis ușile românilor, toate acestea în numele consumismului și procesului de globalizare.
Nu că e rău, ba din contră, încurajează producțiile autohtone, stimulează economia, oferă locuri de muncă, perspective noi cetățenilor români, pe scurt, România are posibilitatea de a vedea noi orizonturi.
Procesul de adopție al României nu s-a oprit aici. Din cauza poftei noastre pentru ce este nou, deoarece până ieri luam cu porția, salam Victoria, asemenea lui Winston Smith din 1984, am început să culegem bune și rele deopotrivă. Marile brand-uri, lanțuri de magazine, supermarketuri s-au transformat în mamă surogat pentru noi concepte, precum celebrarea unor sărbători străine.
Așa se face că printre adopțiile noastre s-au numărat Halloween, Valentines Day, chipurile, numită Ziua îndrăgostiților într-un mod lipsit de considerente, abominabil, ori celebrăm zilele altor țări de dragul globalizării, uitându-i semnificația zilei noastre. Tocmai de aceea îmi propun ca mai departe să fac o paralelă între ce au Irlanda de St. Patrack s day și ce avem noi. Ce putem învăța noi de la sărbătoarea lor? Dacă avem cu ce? Putem să ne mândrim cu ale noastre? Avem un echivalent pentru sărbătoarea lor? Voi încerca să răspund în cele ce urmează.
Pentru continuare apasa aici.
Lasă un răspuns