Despre Norvegia – tara, obiceiuri, legi

1. Informatii generale
2. Organizarea Norvegiei
3. Istoria Norvegiei
4. Cultura muncii
5. Comunitatile religioase
6. Legi si tribunale
7. Ajutorul legal din oficiu

1. Informatii generale

Denumirea oficiala: Regatul Norvegiei

Capitala: Oslo

Populatie: 5.038.100 locuitori

Suprafata: 385.199 kmp

Ziua Nationala: 17 Mai (Ziua Constitutiei)

Moneda oficiala: Coroana norvegiana (krone=NOK)

1 krone = 100 øre

2. Organizarea Norvegiei

Tara este o monarhie constitutionala si o democratie parlamentara. Parlamentul norvegian se numeste Stortig si are 169 de membri. Regele Norvegiei, din 1991 si pana in prezent, este Harald al V-lea.

Norvegia nu este membru al Uniunii Europene, desi face parte din Zona Eaconomica Europeana (EEA).

Alegerile

Norvegia are 2 tipuri de alegeri:

1. Alegeri generale: se tin o data la patru ani. Oricine are cetatenie norvegiana si are peste 18 ani poate participa la vot.
2. Alegeri locale (municipale si districtuale/echivalente cu cele pentru consiliile judetene in Romania) se tin tot o data la patru ani.

Alegerile locale si cele generale se tin decalate la doi ani unele de celelalte.

Pot vota si cetatenii altor state daca au fost inregistrati la Evidenta Populatiei cu cel putin trei ani inainte de data alegerilor.

Majoritatea locuitorilor Norvegia sunt crestini protestanti (seful bisericii oficiale norvegiene este regele, la fel ca in Anglia) – 86 %, alte grupuri religioase crestine – 7,5 %, musulmani – 4 %, alte grupuri religioase – 2 %.

Norvegia este un stat unitar alcatuit din 19 districte si doua zone cu statut special – insulele Svalbard si Jan Mayen. Districtele sunt impartite in 430 de municipalitati. Cea mai mare municipalitate este capitala Oslo.

Limbile oficiale sunt norvegiana (in cele doua variante: bokmal si nynorsk), precum si limba populatiei sami – care se bucura de egalitate cu norvegiana in districtele Troms si Finnmark.

In Norvegia, dialectele locale sunt mult mai tolerate decat in alte tari. Nu exista o limba vorbita oficiala, iar norvegienii nu se sfiiesc sa vorbeasca in dialectul matern atat la ei acasa, cat si in public. Este un lucru obisnuit sa auzi norvegienii vorbind in dialectul matern la radio, la TV si in viata publica.

Dialectele difera unul fata de celalalt ca pronuntie, gramatica si vocabular, dar doi norvegieni care vorbesc dialecte diferite se inteleg unul pe celalalt.

Clima

Clima Norvegiei este influentata de apropierea marii, ceea ce face iernile mai blande si verile mai racoroase. In zonele din interiorul tarii, clima este continentala, ceea ce inseamna ca verile sunt mai fierbinti, iar iernile mai reci.

In nordul Norvegiei, in apropierea Cercului Polar, se manifesta doua fenomene naturale: aurorele boreale si “noptile albe” – cu soare pe cer, din timpul verii.

Preturile

Norvegia are printre cele mai ridicate preturi la bunuri si servicii din Europa. In 2011, preturile la mancare erau cu 51% mai ridicate decat media Uniunii Europene.

3. Istoria Norvegiei

Cea mai mare parte a Scandinaviei a fost acoperita cu gheturi de cel putin trei ori, iar ultima glaciatiune a luat sfarsit in urma cu 14.000 de ani. Cele mai vechi asezari omenesti descoperite de arheologi dateaza din mileniul X i. Chr.

Epoca vikinga (793-1066 d. Chr)

Pentru mai bine de trei secole, vechii locuitori ai Scandinaviei – vikingii – au explorat si au invadat tarile vecine. Incetul cu incetul, vikingii s-au impartit in grupuri distincte, care au capatat mai tarziu identitate nationala: suedezi, danezi, norvegieni.

Vikingii erau condusi de mai multi sefi razboinici, care isi guvernau fiecare teritoriul, pana cand Harald Hårfagre a unificat Norvegia si a devenit rege in jurul anului 885.

Uniunea cu Danemarca

Norvegia s-a unificat cu Danemarca in secolul 14, ca urmare a unei casatorii aranjate de cele doua familii regale. Regatul s-a numit “Danemarca-Norvegia” si a avut capitala la Copenhaga. Limba oficiala era daneza, iar intre cele doua tari s-a produs si o apropiere culturala, in epoca uniunii.

Uniunea cu Suedia

Anul 1814 are o semnificatie deosebita pentru norvegieni. Ca urmare a deciziei luate de aliatii invingatori in urma Razboaielor Napoleoniene, Norvegia a fost cedata Suediei. Tara a primit o noua constitutie, iar regele suedez Karl Johan s-a stabilit in Norvegia. Uniunea cu Suedia a durat mai putin de 100 de ani si a luat sfarsit in 1905, ca urmare a unui referendum popular. Uniunea celor doua tari a fost mai curand una “tehnica” si nu a avut loc o integrare culturala de genul celei din timpul uniunii cu Danemarca.

Independenta Norvegiei

Norvegia s-a declarat neutra atat in Primul, cat si in Al Doilea Razboi Mondial. Cu toate acestea, tara a fost invadata si ocupata de germani pe 9 aprilie 1940. Cu ajutorul fortelor aliate, si dupa o rezistenta inversunata impotriva ocupatiei germane, Norvegia a fost eliberata in mai 1945. Norvegia a acceptat Planul Marshall de ajutorare din partea Statelor Unite si si-a reconstruit economia in doar cativa ani.

Dupa razboi, Norvegia a devenit membra NATO, dar si-a pastrat dorinta de a ramane independenta, ceea ce explica relatia sa complexa cu Uniunea Europeana (din care nu face parte) si cu celelalte tari europene. Invitati sa devina membri UE in 1972 si 1994, norvegienii au respins de fiecare data aceasta propunere.

Norvegia moderna

De la descoperirea petrolului pe platforma continentala a Norvegiei, in 1969, standardul de viata a cetatenilor a crescut considerabil, iar valoarea “Fondului Olje” a ajuns la 350.000 coroane/cap de locuitor.

Industrial petrolului continua sa fie esentiala pentru norvegieni, iar cunostintele din domeniu acumulate in aceasta perioada au devenit de asemenea o importanta resursa exportata in lume.

4. Cultura muncii

Organizarea muncii la norvegieni este caracterizata printr-o schema “aplatizata”, cu sefi putini si muncitori care au putere de decizie. Un strain poate avea reale dificultati in a-I distinge pe sefi de restul muncitorilor. Deciziile se iau adesea prin consens. Muncitorii hotarasc singuri cum isi duc la indeplinire sarcinile. In general exista multa incredere reciproca intre membrii unei echipe si toata lumea isi da interesul pentru a indeplini obiectivele comune.

Indiferent de genul de munca pe care o presteaza, oamenii aleg sa se imbrace informal. In putine domenii norvegienii lucreaza “la patru ace”.

In munca lor, norvegienii sunt motivati de dorinta de perfectionare, de mediul in care lucreaza si de prietenia cu colegii lor, si mai putin de bani sau de alte castiguri.

In general, oamenii sunt dedicati meseriei lor si putini cauta sa-si construiasca o faima personala sau sa faca avere. Exista, ce-I drept, si sectoare in care se pune accentul pe realizarile in plan personal, cum ar fi vanzarile sau serviciile financiare.

Pentru norvegieni mai este important echilibrul dintre viata profesionala si cea personala. La ei exista o conceptie bine inradacinata, anume ca omul munceste ca sa traiasca, si nu invers. Stilul de viata norvegian pune accent pe valorile familiei, pe sporturi si activitatile in natura.

Norvegienii se simt foarte apropiati de natura si foarte multe familii au amenajate cabanute “hytter” in munti sau in zonele de coasta. Asa ca sa nu fiti surprinsi daca in zilele de vineri veti vedea ca unii colegi pleaca mai devreme pentru a merge la “hytter”-ele lor.

Copiii sunt foarte pretuiti in societatea norvegiana, iar acest fapt le influenteaza si cultura muncii. Sunt priviti cu ingaduinta cei care se invoiesc de la serviciu pentru a-si lua copiii de la gradinita.

5. Comunitatile religioase

Cei mai multi norvegieni sunt membri ai unor comunitati religioase. Unii se implica activ, alaturi de copiii lor, la diverse activitati si intalniri religioase. Altii iau parte doar formal la ceremonii precum botezul, casatorii sau inmormantari.

In Norvegia este normal sa discuti, pro sau contra religiilor sau credintelor, in public. In Norvegia exista reprezentanti ai celor mai importante culte religioase. Puteti afla mai multe despre comunitatile spirituale pe www.trooglivssyn.no – site-ul Consiliului pentru Religie si Stil de Viata.

Site-urile principalelor comunitati religioase:

www.norgeskristnerad.no: Consiliul Crestin din Norvegia

www.kirken.no: Biserica Norvegiana

www.irm.no: Consiliul Islamic din Norvegia

www.buddhistforbundet.no: Federatia Budista din Norvegia

www.dmt.oslo.no: Comunitatea Mozaica

6. Legi si tribunale

Puterea judecatoreasca in Norvegia este exercitata prin tribunale. Acestea au si o functie de control asupra celorlalte puteri din stat (Guvern si Parlamant) intrucat pot stabili daca deciziile acestora incalca sau nu cadrul legal stabilit prin Constitutie.

In Norvegia, prima instanta este tribunalul districtual – ‘tingrett’. Acesta se ocupa de cazurile civile si penale care nu sunt judecate de Consiliul de Conciliere.

Deciziile tribunalelor districtuale pot fi contestate la instanta superioara, Curtea de Apel – ‘lagmannsrett’.

Curtea Suprema de Justitie – ‘Høyesterett’ este cea mai inalta instanta din Norvegia. Deciziile celorlalte tribunale pot fi contestate la Curtea Suprema.

Insa nu oricine poate avea acces la Curtea Suprema. Inainte ca un caz sa ajunga in fata acestei instante, trebuie ca acesta sa primeasca aprobarea Comitetului de Selectie a Apelurilor. Deciziile Curtii Supreme sunt finale si nu mai pot fi atacate.

7. Ajutorul legal din oficiu

Puteti beneficia de serviciile unui avocat daca sunteti asigurat sau daca sunteti membru de sindicat sau in alte organizatii/asociatii profesionale.

Daca nu va puteti permite un avocat, puteti primi unul din oficiu. De la caz la caz, guvernul va suporta, partal sau integral, costul asistentei legale. Scopul este ca oricine sa poata avea acces la un avocat pentru a avea parte de un proces corect.

Nu oricine poate primi un avocat din oficiu. Exista o limita maxima a veniturilor anuale, fixata la 246.000 de coroane pentru persoanele necasatorite, respectiv 369.000 coroane pentru cupluri/persoane care locuiesc impreuna.

Alte informatii despre ajutorul legal din oficiu se pot obtine la www.fri-rettshjelp.no.