”Sarmale in my way” cu Mos Gherilla

Salut! Bun găsit! Am mutat scrisul cugetărilor si pațaniilor mele cu Mos Gherilla, aici, dupa ce am facut asta in mod dezordonat pe Facebook.

De aici si denumirea rubricii pe care o să încercăm, eu si Mos Gherilla impreuna cu adminii, să o ținem in top ca sa zicem asa. FACEBOM! Sau Facebooom. Cum vreți voi până la urmă, caci usor nu o să-i fie nimanui. 

In primul rând trebuie să spun că am de gand să comentez cu Mos Gherilla cam toate trăznăile de pe Facebook si de prin presă adunate. Că Doamne ce de-a perle cam peste tot! In al doilea rând si mai ales ca să facem si mai bine cunoștință, trebuie sa precizez ca in realitate Mos Gherilla exista doar in imaginatia mea și, desi poate asa pare de multe ori, nu e nimic clinic in treaba asta.

E, poate, scuza mea sa apelez la nesimtirea ințeleaptă a unui om bătrân, căci, de-a lungul timpului, am stat printre mulți ințelepti, si implicit in vârstă, si am ajuns să exclam: ,, Măi oameni buni, noi astia tinerii ar trebui să învățăm de la voi!!! Dar ce dracu să învățam că voi sunteți mai nebuni ca noi ăștia tinerii.”

In fine, am să incep acum. Si azi nu ma iau de nimeni cunoscut in mod larg pe Facebook sau in presă, tocmai pentru a nu supara pe nimeni din prima zi. Sunt sigur că toata lumea stie ce sunt alea SARMALE!! Stiu ca multi salivam numai cand auzim cuvantul. Dar eu astazi am auzit intr-o engleza cu accent suedezo-sirian expresia de ,,SARMALE IN MY WAY’‘.

Si acum mă strâmb de râs, caci expresia apartine unui bun prieten sirian. Crescut in Suedia si, din intamplare, a trecut timp de un an si prin Romania post-revolutionara. Si acolo a invatat sa manânce romaneste: Sarmale, Mici, Salad de buf (cum zice el, si de la care face mereu indigestie cand o pregatesc eu, ca mananca precum un nesatul), “Fasolia” – o mancare preferata a lui si din cand in cand o gateste si vine cu cratita sa ma bucur de talentul lui culinar.

Dar ieri, eram plecat de acasa si m-a sunat disperat sa vin sa mananc. ,,Sarmale in my way”. Asa că azi nu am scapat si m-am trezit cu el cu cratita in brate in fata usii, iar urmatorul monolog îi apartine: ” Bai!! Ce faci mai? I make Sarmale and you go away? I come here and you inta here..pff take mai, take, eat ,eat Sarmale in my way”.

Poate nu e asa de amuzant, dar pe mine m-a fascinat baiatul asta, care, pana la urma, are un restaurant si e un bucătar foarte bun, si care ar putea sa se lege sentimental de tara in care a crescut. Dar, intr-o zi, mi-a spus că atunci cand a emigrat prima dată din Siria, prigoniți fiind ca și crestini ortodocsi, in Liban, nu i-a păsat, apoi au plecat de acolo in Romania, iar nu i-a păsat, dar, când a plecat din ,,Baba Novac” in Suedia, a plâns.

Si, de copil a retinut gusturile si numele la mâncăruri, mereu incercând sa le reîntalnească. Dar noi ne fandosim si expresia de ,,mancător de mici” e deja consacrata ca ironie de baza a sclifositilor emancipati si parveniti din randurile românilor de peste granițe, desi multi au uitat că mâncau mamaligă rece cu branza de oaie, asortate cu o ceapa sparta in pumni.

Iar tatalui amicului meu cu ” sarmale in my way” ii este dor de asa ceva si mai ales de o țuică bună si tare de pe la noi. Stiu asta pentru ca, atunci cand l-am vizitat anul trecut in Suedia, primul lucru care m-a intrebat a fost : ,,La tine nu este pițin branza si mamuliga?”

Mos Gherilla al meu tace si infuleca ,,Sarmale in my way”, care de fapt e o varza a la Cluj, si mormăie in surdină printre înfulecături, reactia lui fiind elocventa până la urmă. Si cum am un pic de tuica de la noi am să îi dau si un păharel ras, sa fie treaba bună, că prea s-a uitat urât la mine când l-am omenit zilele trecute cu Akvavit. Nu prea am ce scoate azi de la Mos Gherilla, că e ocupat, așa că mă bag si eu la o portie de ,,Sarmale in my way” si va spun doar pofta mare si pe curând!

Codruț Boltoc

Adauga un comentariu folosind contul de Facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *