„Sunt de vreo zece zile in superbul Oslo, in vizita la fiica mea. Am avut noroc de o vreme superba si am colindat in fiecare zi orasul cu parcurile, magazinele, terasele sale, am mers in vizite pe la prieteni…
Am ramas surprins cum poate sa traiasca in liniste o lume atat de pestrita, de la bastinasii vikingi, care-i accepta fara nicio problema ceilalti concitadini, pana la cele mai exotice persoane care poarta cu mandrie fie turbanul, fie valul ce acopera fata.
M-a impresionat, de asemenea, viteza cu care continua sa se dezvolte orasul, cladirile futuriste, modernizarea soselelor, gara…
Toate bune si la locul lor pana in ziua in care a trebuit sa merg la ambasada noastra din Norvegia, locul unde orice roman ar trebui sa se simta acasa, sa se simta protejat, sa vada ca cei platiti si din banii lui ii sunt alaturi.
Intrarea pentru public, o portita de gradina, te conduce catre o scara ce merge la subsol, un loc in care te-ai fi asteptat sa se amenajeze o toaleta si nu o sala de asteptare. Te intampina o camaruta absolut comunista, cu niste scaune mai vechi decat subsemnatul si cu o masa jegoasa.
Cum intri, iti sar in ochi doua afise! Unul iti spune ca esti supravegheat video si celalalt te indeamna sa fii calm, este cumva preambulul.
Exista un ghiseu, un ghiseu unde orificiul prin care se face schimbul de documente este acoperit cu un chilim, o cuvertura facuta sul, probabil sa nu traga curentul. Linia galbena care pastreaza distanta de intimitate, este inlocuita de o banda de scotch lipita pe gresia pardoselii din fata ghiseului. Da, si la Oslo romanul si-a pastrat inventivitatea!
Dincolo de ghiseu este o persoana de sex feminin cu abilitate extraordinara de a vorbi cu spatele catre ¨clienti¨. Nu poti sa crezi, n-ai cum! Apare un minut, urmeaza un schimb de cuvinte prin orificiul care te obliga sa stai aplecat, vorbeste dansa si in locul tau si dispare 15-20 de minute. N-ai de ales, te uiti la camera video, la anuntul care indeamna la calm si te intrebi cum de nu vede nimeni ce se intampla acolo?!
Vrei sa mergi la toaleta?! Hai, lasa! Nu au!
Am hotarat sa am rabdare, ce sa fac?! Ma uit pe peretii scorojiti ai camerei, la fel ca cei din biroul functionarei ambasadei, si vad niste reclame obosite chemand turistii pe litoral. Sunt niste afise color in care se vad oamenii la plaja, pe malul marii si niste parcari in care mai multe Dacia 1300 stau aliniate. Of Doamne!
Ma intreb, nu poti sa n-o faci, cum de nu reuseste sa-i schimbe tara asta superba, orasul in care ei traiesc acum, cum de nu le este jena!?
A, la ambasada eram ca sa fac o procura. Dupa trei ore vine procura la ghiseu. Atentie!! Trebuie sa platiti 540NOK, cca 100$! OK! Trebuie sa aveti cash! OK! I-am dat 600 dar, ce zici, nu are rest. Du-te si cauta sa schimbi bani intr-o tara unde si parcarile se platesc cu cardul !! Nuuu, nu se poate!
Am plecat, am plecat obosit, umilit, suparat ca nu pot sa spun ca sunt dintr-o tara europeana, ca sunt al unui popor de care sunt mandru. Am inceput sa intru in atmosfera orasului si usor, usor uit cate putin din uratul romanesc din Norvegia.
Imi pare rau daca dezamagesc pe cineva, nu asta a fost intentia! Am scris doar, doar va vedea cineva din cei carora le pasa si pot sa schimbe ceva.
La revedere!”
Text scris de Dumitru Gheorghe; Sursa: Facebook
adrian gonczi says
In toate ambasadele romane muncesc doar jigodii,,,,au fost numiti sa munceasca de catre niste jigodii,,,,nu ai la ce te astepta !!!!
Daniela Simona lezeu says
Eu am avut acelasi experienta ca si multi altii la ambasada romana din Oslo si sper sa fi fost ultima data cand le calc Pragul . A fost ASA de Jenant si umilitor felul cum am fost tratata . Era o prietena Norwegianca cu mine si vazuse tot filmul si a ramas si Ea Socata cum o ambasada care ar trebui sa protejeze drepturile oamenilor din tara respektiva ii trateaza ca pe niste animale. Foarte urat . Acele doamne frustrate si nu se vedea ca si fac slujba din pasiune. Ma mir ce cauza acolo!! Nu ai cum sa ai respekt de asemenea oameni ci mai degraba , respingere . Intr o tara cu ASA civilizatie nu invata Nimic , mai bine sistemul comunist in care au fost crescuti. Cat dureaza schimbul de mentalite de la comunism la demokratie 400 ? Trist .
marius says
Cat se poate de adevarat! Am fost la ei pentru a-mi schimba pasaportul. Aceeasi atmosfera comunista si lipsa de bun simt. Cel putin 10 oameni asteptau, doar un singur angajat la ghiseu, care sa-i ajute. Erau persoane venite tocmai din nord, nevoite sa stea peste noapte in Oslo. Eu am venit din Bergen. Drumul a durat 7 ore. Dupa 7 ore, a trebuit sa mai astept inca vreo 5, pana am depus actele. Tipic romanesc! Durerea de dos!
Unul says
De acord cu tine, am fost si eu la ambasada, cum am intrat pe usa, m-am simtit in Romania. La orice ghiseu din Romania esti intampinat de tipicul de femeie la menopauza, obosita, cu mentalitatea, accentul si comportamentul din timpul comunismului. Sincer ma asteptam sa intru in cladirea mare, sa vad ceva impunator. Ne-au trimis la subsol pentru ca acolo ne este „locul”. Niste cretini care de 26 de ani dupa comunism nu stiu sa treaca peste.
agalb ivo says
NU VA MIRATI…PT FUNCTIONARII DE ACOLO CEI CARE SUNT AFARA SUNT O MASA DE OAMENI NESTIUTOARE..OAMENI PROSTI…TIGANI..HOTI..NICIDECUM OAMENI CINSTITI SI CU DREPTURI…!!!; SI ASTA E CEVA CARACTERISTIC TUTUROR AMBASADELOR DIN LUME…ASA ISI RESPECTA STATUL ROMAN CETATENII…DAR ACEST STAT SA SE ASTEPTE SA PRIMESSCA CU ACEEASI MONEDA RESPECTUL NOSTRU…DE ALTFEL NICI NOI INTRE NOI NU NE RESPECTAM..SI ATUNCI..!!!!????…MAI AVEM..MAI AVEM MULT DE INVATAT DE LA POPOARELE CIVILIZATE…SI SA NU NE MIRAM CA SE UITA LA NOI CA SO LA NEANDERTALIENI….ASA NE COMPORTAM UNII DINTRE NOI…SALBATICI…!!!!
mari m says
Pai de la cine sa invete domni din ambasade???de la domnul Ponta care este un arogant ,iar o mare parte dintre romani il acceåta asa si il si mai aplauda….rusine,rusine…poate o sa vina si ziua cind romanii o sa se destepte…
Vlaadu says
Ce legatura are Ponta cu functionarii de acolo?Poate sunt angajati de pe vremea erei Basescu idolul vostru.Oricum e mult mai bine cu Ponta decat Boc si compania de mafioti impreuna cu D-zeul vostru la care va inchinati ca la o icoana.Vorbesc din punctul de vedere al unui roman care a avut puterea sa ramana in tara sa si sa puna umarul la treaba pentru a schimba ceva in bine aici, in „rusinea asta de tara”. Va rog nu mai vorbiti de cum se traieste aici pentru ca nu mai aveti simtul realitatii.Nu aveti cum sa aflati despre ceea ce este in tara…in cele 2 saptamani de concediu pe care le petreceti la NOI …sau poate si atunci va duceti la Bulgari sau Greci.Multi uitati sa vorbiti romaneste in Romania.Asac ca ….sa nu mai vorbim in vant.
Salmi says
Identic si la ambasada româna din Stockholm. E adevarat ca am fost acum vreo 5-6 ani, dar am zis ca pe acolo nu mai calc ever!
Ioana says
Am trecut si eu exact prin ce descrie autorul articolului.
Ce putem face pentru a schimba situatia? Si aici nu ma refer doar la tratamentul oferit la consulat, ci si la ce putem face sa aducem locatia in 2015 in loc de 1950.
Protest in fata consulatului, o scrisoare publica adresata MAE semnata de mai multi romani din Oslo…? Are cineva alte idei?
Dorelul says
Esenta tare de Romania – in sticlutza de ambasada mica!
cristi says
Ambasadele și consulatele României sunt o jignire adusa poporului român. Suntem tratați ca niște pungași, suntem tratați ca și cum am fi la școală de corecție. Îmi este scârbă sa calc pragul oricărei instituții de genul acesta. O trăiesc în Spania, și ma gândeam ca decât aici ne tratează asa, dar vad ca este o practică bine impamantenita…. Rușine
marian says
Rusine, pentru ca inca sunt mentinute in posturi persoane care nu si-au schimbat mentalitatea. Nu cred ca, daca s-ar fi dorit, nu puteau fi imbunatatite conditiile in care se pot rezolva problemele cetatenilor romani. Pentru ca nu te duci la Ambasada/ Consulat decat pentru o nevoie stringenta. Deocamdata in cazul prezentat si, sunt sigur ca si in alte tari, nu exista decat un interes- Cascavalul…si ala, pe cat mai consistent. Organizata, Diaapora ar trebui sa sanctioneze astfel de conduite.
ANdreas v Dahl says
experiente asemanatoare si aci..numai ca eu nu l numesc subsol ce buncar hahaha
andrei says
CE RAU IMI PARE CA CITESC ASA CEVA! DE CE NU POATE FI ALTFEL? DE CE NU NE PUTEM RESPECTA RECIPROC? DE CE NU INTELEG ANGAJATII DE LA AMBASADA CA SUNT PUSI ACOLO PT.OAMENI?SI DE CE CLIENTII NU INTELEG CA SI ANGAJATII DE ACOLO IS LIMITATI, IS OAMENI? SPER SA SE SCHIMBE CEVA CU NUMIREA NOULUI AMBASADOR! ASTEPTAM VESTI BUNE!
Madalina says
Buna ziua. Am cautat timid acest subiect deoarece inca ma aflu sub impresia ca eu sunt de vina, ca eu am facut ceva gresit. Locuiesc de 3 ani in Oslo si am avut nevoie de o imputernicire moment in care m-am prezentat la Ambasada. A fost incredibil chinul prin care am trecut, felul in care mi s-a adresat Dna Consul…mi-a fost rau dupa aceea o saptamana buna, fara exagerare va spun. In momentul in care am reusit sa fac acea procura si mi-am relaxat nervii stapaniti pana in acel moment, mi s-a facut pur si simplu rau. Veneam seara acasa si plangeam, asta in conditiile in care zi de zi Dna Consul mai gasea ceva in neregula. Am fost chemata la Ambasada doua zile la rand si de fiecare data mi s-a spus ca nu am actele complete. Mentionand doamnei ca nu lucrez in Oslo si ca fac naveta, am rugat-o sa verifice bine si sa nu ma mai cheme decat atunci cand considera dansa ca eu am tooate actele complete si ca totul este in regula. Inainte de a ma prezenta a 3a oara a sunat ca sa verific acest aspect. Mi-a spus ca este ok si sa ma preint la Ambasada insa ce a urmat…au fost apropate 2 saptamani de chin. Mi se recunostea de fiecare data cand ajungeam acolo ca dansa a fost `prea ocupata ca sa citeasca toate acetele si Procura de care aveam nevoie`si deci iara mai trebuia cate ceva. De la asta si pana la a-mi spune ca Contractul meu de Vanzare-Cumparare incheiat acum 7 ani cu o banca din Roomania nu este valabil nu a mai fost decat un pas. Va dati seama in ce panica am putut sa intru si cate drumuri au facut parintii mei ramasi in tara – parinti care de altfel sunt in varsta – intre banca respectiva si Biroul Notarial unde s-a semnat creditul doar pt ca Dna Consul s-a gandit ca nu am un contract valabil. Bineanteles ca asta s-a dovedit a fi o ineptie si totul a fost mai mult decat in regula. Am primit acordul si confirmarea tutor partilor implicate ca totul este in regula. Insa chinul a fost imens. Raul care a urmat dupa, declansat de la atata stres a fost iarasi mare. Organismul meu a resimtit din plin acest stres pentru ca era vorba de un contract de zeci de mii de euro…Cum iti poti da cu parerea despre asa ceva daca nu esti sigur? Imi este greu sa cred ca este ceva ce `noi romanii facem`. AM gasit multi oameni buni aici, dar nu este posibil sa pui in astfel de functii oameni atat de rai, si inclinati fix sa creeze probleme in loc sa le rezolve. Daca nu sti, macar intreaba un superior, dar nu pune atatia oamnei in miscare cu idei aruncate fara sa fi sigur ca ai dreptate….Cum sa ii spui unui om ca un Contract de Vanzare-CUmparare nu e valabil? Deci nici banca si nici notarul habar nu aveau de capul lor…SI ca sa puna mai mult dramatism, de fiecare daca cand mergeam imi spunea: `Doamna de cand lucreaz eu aici, asa ceva nu am vazut`. `Nu am vazut de cand lumea si pamantul`…Acestea erau cuvintele dumneaei, nu exagerez cu nimic. Supararea mea a trecut de mult, frustrarea nu mai e, a mai rapas dezamagirea ca ne facem de ras pe unde mergem si in loc sa ne ajutam ne bucuram cand ne creem suparari si probleme unul altuia. de ce? Eu una nu pot intelege. A trait atatia ani printre oamenii astia minunati, a vazut ca se poate si altfel si totusi….Sunt atatia oameni buni si care ar face asa o treaba buna…de ce iesim in fata cu astfel de oameni atat de negri sufleteste? Sa mai completez prin a va spune ca de fiecare data cand mergeam ma lasa sa astept cate o ora? Nu stiu daca merg camerele alea, dar daca merg, inregistrarile sunt acolo si sunt mai mult decat graitoare….venea doua, trei minute si apoi disparea. Unde? nu as sti a va raspunde. Pentru mine, mi-era tot una, tot ma invoisem de la munca cate 4-5 ore de fiecare data…dar imi aduc aminte de 2 familii venite cu vreo 5 copii mici, pana in 3 ani toti si 2 bebelusi. O ora pe ceas au stat acolo pana s-a reantors doamna (eu eram deja acolo de ceva timp). Ma gandeam, Doamne….ne sufocam in camaruta asta de 2 pe 2 atatea suflete, si totusi nimeni nu vine. A fost intr-un mare fel…Si asa am tinut-o 2 saptamani. Cand o sunam sa verific daca a citit tot si daca a inteles ce imi trebuie si daca e ok sa vin sa finalizam Procura, imi spunea: `Am sala plina. Sta lumea si se uita la mine si eu sta cu Dvs in telefon. Daca vreti veniti aici!`…pai la ce bun sa vin, sa lipsesc zi de zi si cand vin sa imi spuneti ca nu ati avut timp sa cititi ce mi-a dat de la banca? SI apoi daca aveti sala plina, este tocmai pentru ca plimbati oamenii zilnic si ii puneti pe drumuri fara sa va fi facut treaba in prealabil. Fara sa fi inteles de ce anume are omul respectiv nevoie. Astfel, ati putea duce la bun sfarsit o treaba si nu ar mai fi atata lume pe drumuri. Oricum de cate ori ma ducea nu nimeni – din nou, se poate vedea pe inregristrari – numai cand vorbea cu mine avea sala plina… La un moment dat refuzam sa ma mai duc. Am realizat ca sunt plimbata degeaba iar eu alergam si schimbam cate 3 autobuze si faceam cate o ora jumate pentru ca..na….era in interesul meu. Oricum, am pastrat toata conversatia scrisa, penru ca la un moment dat, cand una imi spunea la telefon si alta fata in fata mi-am dat seama ca trebuie sa imi iau masuri. Tot timpul se schimba declaratia, se schimba ce aveam de facut, mi se spunea sa vin acolo – am mail care sa ateste treaba asta si apoi imi scria ca eu insist sa vin. Pur si simplu imi era foarte greu sa inteleg ce anume vrea de la mine si cum pot sa rezolv sa intru in posesia unei Procuri. Atat imi trebuia si va spun sincer, ca sunt om matur, a fost unul dintre cele mai dificile, anevoiase, urate momente din viata mea. Superioritatea se simtea din fiecare privire, gest, inflexiune a vocii. Gen: `Tu ai nevoie de mine, asa ca suporta!`. iar eu eram un `nimeni cu ochi`care avusesem si eu cumva norocul sa traiesc in tara in care traia si doamna, si sa respir acelasi aer si cumva nu ma ridicam la pretentiile dansei.
Ma bucur ca am terminat si daca NU voi mai avea vreodata nevoie de nimic de la AMbasada, tot va fi prea curand, ca sa ma exprinm asa….adica sper din suflet ca niciodata sa nu mai fie nevoie sa ma duc acolo. Si sper pentru cei ce vor avea nevoie, si urmeaza sa treaca pe acolo, fie sa rezole repede, fie, intr.un final, cititnd atatea alte comentarii, sa fie luate masuri si sa fie numit in functie cineva cu adevarat responsabil, respectuos, iubitor de oameni si pozitiv atat sufleteste cat si mental.
Multumesc tuturor celor care au postat comentariile si experientele lor. Va multumesc, pentru ca datorita voua am facut aceasta postare si am avut puterea sa spun prin ce am trecut. Sper sa se ia niste masuri.
Cerem Ambasade care sa ne reprezinte interesele says
Puteti sa va scrieti povestile si aici, pentru a fi usor accesibile celor interesati, inclusiv presa
https://www.facebook.com/ambasadeleNUnereprezinta?fref=nf