Iulian Bulai ”politicianul selfie”, de o suta de ori, adjudecat. Pepiniera de politicieni români din Norvegia (II)

După nouă ani de studii în străinătate, Iulian Bulai (29 de ani) candidează în județul Neamț, din partea Uniunii Salvați România, locul întâi pe listă la Camera deputaților. Întrucât USR este creditat în sondaje cu aproximativ 10% din opțiunile de vot ale românilor, este foarte posibil ca Iulian Bulai să reprezinte 73 000 de nemțeni în Parlament, în următorii patru ani.

A revenit în România înainte de alegerile locale din iunie 2016 și a candidat pentru un post de consilier local în satul natal, din partea PACT, partidul lui Sebastian Burduja (fiul nemțeanului Marinel Burduja). În urma unor neînțelegeri privind candidaturile PACT la alegerile parlamentare, Iulian Bulai trece în septembrie la USR, partidul lui Nicușor Dan, și devine președinte USR Neamț. (Fostul său șef de la PACT, Sebastian Burduja, candidează tot pt deputați, tot în Neamț, dar independent.)

Deși are numeroase conexiuni financiare și profesionale cu Norvegia, Iulian Bulai își dorește să devină deputat în Parlamentul României. Cu un accent puternic pe o campanie ”intensiva de selfie-uri”, Iulian Bulai încearcă să determine o ”revoluție a zâmbetelor” în online, care să îi asigure un post de parlamentar.

Iulian Bulai și banii din Norvegia

De profesie artist (sculptor) și ”specialist” în diplomație culturală, Iulian Bulai are un curriculum vitae care cuprinde o sumedenie de studii, cursuri, școli de vară etc, dar nu apare nicăieri angajat pe ”piața muncii” sau cu activități profesionale independente care să-i asigure veniturile necesare pentru traiul în Norvegia.

Totuși, Iulian Bulai deține împreună cu soția un apartament de 96 de metri pătrați în Oslo, capitala Norvegiei, cumpărat în anul 2015. Conform prețurilor pe piața imobiliară din Oslo, un asemenea apartament are un preț mediu aproximativ de 300 de mii de euro.

Iulian Bulai mai deține două conturi bancare, deschise în anul 2013 la o bancă norvegiană, în care are economii însumate de aproximativ 16 mii de euro, echivalentul în coroane norvegiene.

La capitolul bunuri în proprietate, Iulian Bulai deține o statuie din bronz ”Avatar” (click pentru foto), din anul 2014, evaluată la 10 000 de euro. De asemenea mai deține diverse scupturi din ceramică și gips, din perioada 2012 – 2014, evaluate la 15 000 de euro. Nu știm dacă evaluările sunt făcute de o casă de artă sau de licitații sau este vorba de o autoevaluare.

Când vine vorba de venituri realizate, conform propriei declarații de avere, Iulian Bulai a câștigat în tot anul 2015 „impresionanta” sumă de 370 de euro! Nu știm ce bani a câștigat în ceilalți ani petrecuți în Norvegia și mai ales de unde, atât timp cât nu apare un loc de muncă în CV-ul său în toată această perioadă.

În numele transparenței, sperăm să obținem un răspuns la această nedumerire, de la Iulian Bulai. (În caz că acesta va fi ”din vânzare de statui”, ne-ar interesa cui au fost vândute, la ce valoare și dacă au fost plătite taxe statului norvegian pentru banii încasați.) Soția lui Iulian Bulai a realizat, în anul 2015, un venit de aproximativ 55 000 de euro, din activitatea de jurnalist la NRK.

Iulian Bulai are, împreună cu soția, și un împrumut contractat în 2015, de aproximativ 285 000 de euro, scadent în anul 2035. De asemenea, are și împrumuturi de studii de la statul norvegian, contractate în perioada 2012 – 2014, în valoare de 26 000 euro, care sunt scadente în anul 2040.

De menționat că există în Biografia lui Iulian Bulai o referire la niște activități care i-au asigurat traiul la venirea în Norvegia – ”din adunat sticle, dar mai ales din împletit baloane pe stradă”, iar în 2008, pentru a-și plăti o taxă școlară de 10 000 de euro, a ales să fie ”statuie vie” pe stradă, o activitate considerată de unii act artistic (artă stradală) iar de alții o formă mascată de cerșit.

Insă ”în cursul a două luni de “performance” pe stradă am reuşit să adun aceşti bani (10 mii de euro) plus banii de care aveam nevoie pentru întreţinere” (încă 10 mii de euro pt. traiul în Oslo, n.r.), ceea ce i-ar face invidioși pe mulți conaționali care practică aceeași ”meserie” pe străzile din Norvegia.

Am vrea să știm, pentru aceste venituri de zeci de mii de euro de pe stradă, s-au plătit taxe statului norvegian? Sau sunt neimpozabili? (Ca fapt divers, un român care muncește în Norvegia angajat cu salariul minim, în construcții, plătește aprox. 15 000 de euro impozit anual statului norvegian.)

Dacă nu ne lămurim din ce venituri a trăit nouă ani în Norvegia, ne putem gandim că Iuian Bulai a ”administrat” banii altora? Poate această calitate e o moștenire de familie: ”Mama a lucrat la agenţia CEC din localitate, care era tocmai la noi acasă, unde CEC-ul convenise cu tata să închirieze o camera în casa proaspăt terminată…”  (Iulian Bulai, Biografie)

Iulian Bulai și cazul Bodnariu din Norvegia

”Norvegia este țara în care să fii mamă este cel mai bine…, să fii copil aicea e un paradis”, susținea la Pro tv, în februarie 2016 (click pt video), Iulian Bulai din Norvegia, exact în timp ce cinci copii erau despartiti fortat de mama lor (și plasați în trei familii diferite) si mii de români protestau în stradă împotriva abuzului făcut de Barnevernet asupra familiei Bodnariu.

În ianuarie 2016 Iulian Bulai semna articolul „Nu confundați Norvegia cu Statul Islamic”. Cazul Bodnariu: ”Locuind în Norvegia de aproape opt ani, am înțeles că este un caz tipic de protecție a copilului şi am decis să fiu cumpătat și mai ales să am încredere în instituțiile importante care fac tot posibilul pentru binele copilului”…

Tot în ianuarie 2016 Iulian Bulai scria: ”De curând am aflat de vizita parlamentarilor români în Norvegia, o delegație de unsprezece oameni care a avut o deplasare în țara fiordurilor. Dacă au fost acolo pentru a face schimb de experiență privind politicile publice pe care le are Norvegia în privința îngrijirii copilului și a promovării demnității familiei, și s-ar fi întors acasă cu smerenie și multe notițe luate, eu aș spune «Jos pălăria!». Mă tem că delegația din partea Parlamentului României a fost acolo să dea o lecție de acțiune politică și să arate cât de trufași pot fi politicienii noștri”… Articolul complet: Pact pentru copiii din România.

La câteva zile după ce familia Bodnariu s-a reunit, in urma unei hotarâri a justitiei norvegiene, Iulian Bulai semna, pe 17 iunie 2016, articolul ”Sclavii din Berevoești nu merită un miting de susținere? Unde sunt românii care au protestat împotriva Barnevernet?” în care îi ”ceartă” pe românii care au susținut familia Bodnariu:

”Cum de putem reacționa cu miile la situații întâmplate la mii de kilometri distanță, dar suntem inerți la tragedia umană de lângă noi? Ce face ca nervul de reacție al românilor să fie inert față de realitatea imediată și totuși să răscolească în noi sentimente față de cazuri de abuzuri care nu se desfășoară în sânul societății noastre? Ca urmare a celor descoperite la Berevoești, nu am citit nicio reacție din partea celor care în cursul primăverii au organizat mitingurile de susținere față de copiii luați în plasament de către autoritățile norvegiene.”…

”Cred că suntem foarte buni în a da lecții altora și a ne lăuda și valorile noastre ca neam, dar nici nu mai vorbim despre cât de aprigi suntem în a critica alte sisteme și valorile lor. Dacă tolerăm bătaia de mici și suntem obișnuiți cu copiii legați cu funii prin grajduri, bineînțeles că ar fi exagerat să pui în plasament copiii cuiva care și-o iau ici și colo în fiecare zi, cu dragoste părintească, fără îndoială.

E trist de tot. Am arătat lumii unde suntem cu adevărat și vuiește presa străină la auzul cazurilor de sclavie din România. Rămâne totuși să arătăm lumii că suntem solidari cu românii noștri de pretutindeni, indiferent de comportamentul lor. Bătaia-i sfântă la români, nu cumva să ne lecuim de asta.”

Despre opera artistică

Pentru că pe pagina sa de prezentare a candidaturii apar nominalizate mai multe expoziții la care a participat, am aruncat o privire pe site-ul iulianbulai.com, unde sunt prezentate creațiile sale artistice. Deși inițial am crezut că am nimerit pe pagina unui magazin online de pitici de grădină, imediat ne-am dat seama că artistul a venit cu un concept unic asupra sculpturii, un spațiu în care ”spectatorul să fie expus trăirii unui complex de inferioritate numerică”…

Cum o gospodină nu frământă aluat doar pentru un singur cozonac, sculptorul Iulian Bulai a ”creat”, printre altele, o sută de ”Sinnataggen” ca cel al lui Gustav Vigeland, aproximativ o sută de Leonard Cohen precum și o sută de portrete ale actriței norvegiene Marta Wexelsen Goksøyr.

Cariera politico – universitară

Iulian Bulai are pregătire teologică la bază, a absolvit în România Liceul Romano-Catolic «SF. Francisc de Assisi» din Roman, apoi a plecat în Norvegia. Aici a absolvit un master în relații internaționale și diplomație culturală și un master în arte vizuale. În perioada studiilor la Oslo, Iulian Bulai s-a făcut vizibil în spațiul public prin strânse conexiuni cu Ambasada României de la Oslo (și implicit cu ministerul român de externe).

După internship-ul de  la ambasadă în primăvara anului 2012, au urmat afișări în spațiul public și fotografii cu ambasadorul Daniel Ioniță, apoi diplomă de merit (2014) pentru “înaltul profesionalim şi dăruirea dovedite pentru promovarea imaginii României în Norvegia” (care dăruire?, care promovare?) și diplomă (2012) „pentru merite deosebite în promovarea valorilor româneşti şi universale în relaţiile internaţionale” (unde și cum?).

În aceeași perioadă îl găsim pe Iulian Bulai premiat și membru al Ligii Studenților români din străinătate (LSRS) și al Fundației Caesar, organizații din care se va forma în 2016 Partidul Acțiunea Civică a Tinerilor (PACT), în care Iulian Bulai va fi unul dintre membrii fondatori și vicepreședinte. Președintele partidului este Sebastian Burduja (fiul nemțeanului Marinel Burduja, fost vicepreședinte Bancorex), cel care a înființat și LSRS.

Odată cu implicarea în partid, semnează mai multe articole cu tentă politică pe site-ul ziare.com, apoi pe site -ul republica.ro, unde publică și în acest moment (Candidat la parlamentare: sufăr de „sindromul impostorului”).

La alegerile locale din iunie 2016 candidează pentru un post de consilier local în satul natal, din partea PACT. În urma unor neînțelegeri privind candidaturile PACT la alegerile parlamentare, Iulian Bulai trece în septembrie la USR, partidul lui Nicușor Dan, și devine președinte USR Neamț.

”Crez” politic, în loc de concluzie

Într-un articol scris în iulie 2016 – Dacian Ciolos, premierul de care aveam nevoie, se poate desprinde un fel de crez politic al ”specialistului în diplomație culturală”, Iulian Bulai, care vede ”salvarea” României cu funcționari aduși din celelalte țări UE :

”De multe ori, disperat de ce se intampla in tara, ma gandeam ce ar fi sa aducem la conducere un domn strain de neam. Sa nu stie toate mismasurile invatate si perpetuate de ai nostri conducatori. Si impreuna cu el sa mai aducem si cateve sute de functionari din celalalte tari UE.

Sa stie sa isi faca treaba frumos, sa zambeasca omului si sa vina cu solutii concrete la „problematica drobului de sare”. Fara sa imi dau seama, jumatate din dorinta parca deja mi s-a indeplinit, Dacian Ciolos este omul din afara sistemului, cu experienta in strainatate, care se intoarce in Romania si pune umarul la dezvoltarea tarii.

Ii mai lipsesc cele cateva sute de functionari straini. Spre suprinderea mea, ei sunt mai aproape decat am crede noi si nu sunt de alta nationalitate. Sunt studentii si absolventii care au studiat sau au lucrat in strainatate si sunt gata sa intre in rolul estonienilor, finlandezilor sau irlandezilor care ar fi putut schimba din temelii acest sistem.”

Zilele trecute am citit că USR Neamț a atras atenția presei internaționale și că o echipă de la radio-televiziunea norvegiană a fost la Roman unde a filmat ”pas cu pas o zi din campania electorală de la Neamț, prin ochii echipei USR”.

Conform lui Bulai, ”…norvegienii au fost primii interesați să urmărească mersul lucrurilor din partea unui partid cu oameni noi și din partea unui om care a studiat și a lucrat mai mulți ani în Norvegia”.

Daniel Apetrei